​Zi de toamnă
​(de Rainer Maria Rilke)

​Bătut-a ceasul, Doamne. Vara-a fost lungă, lungă.
Așterne-ți umbra peste cadranele solare
și pe ogoare vântul dezleagă-l și-l alungă.

Să fie pline poruncește celor din urmă roade;
mai dăruiește-le din Sud o zi sau două,
îndeamnă-le să se-mplinească și înrouă
dulceața de pe urmă în vinul greu din cade.

Cine acum nu are casă, nu-și mai face.
Cine acum e singur, va rămânea-ndelung.
O să vegheze, va ceti, scrisori va scrie lungi
și pe alei va rătăci acolo și încoace
pierdut, când frunzele se-ndungă și cad foșning prelung.

În românește de Dan Constantinescu

Poezii culese din “Poezia germană modernă - de la Stefan George la Enzensberger”, Editura Pentru Literatură, 1967