Cântec pentru sirenă
(de Constantin-Aurel Dragodan)
Spre ochii tăi, cu ape-adânci ca marea,
Călătoream: năierul trist, pribeagul.
În licăr stins își risipea șiragul
De ametiste pure, înserarea.
Ce caldă melodie îmi trimise
Chemarea ta, transfigurându-mi seara?
Știam că mor, și n-am ales nici ceara,
Nici funia vicleanului Ulise.
Și-acum când incantația își stinge
Acordurile-ademenirii oarbe –
Cu buze moi, talazul ce mă soarbe
Ca un sărut suprem te va atinge.
Din antologia: „Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu
(de Constantin-Aurel Dragodan)
Spre ochii tăi, cu ape-adânci ca marea,
Călătoream: năierul trist, pribeagul.
În licăr stins își risipea șiragul
De ametiste pure, înserarea.
Ce caldă melodie îmi trimise
Chemarea ta, transfigurându-mi seara?
Știam că mor, și n-am ales nici ceara,
Nici funia vicleanului Ulise.
Și-acum când incantația își stinge
Acordurile-ademenirii oarbe –
Cu buze moi, talazul ce mă soarbe
Ca un sărut suprem te va atinge.
Din antologia: „Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu