Soledad
(de Dan Deșliu)
Parc-aș trăi într-un castel
de carne vie și de oase
la orice foșnet dureroase
de șarpe sau de porumbel
Un castelan al nimănui
căci nimeni pavăza nu-i cere
decît eretica plăcere
de-a ști ce este și ce nu-i
Ca un incest neconsumat
tot ce-am trăit mă arde încă
meduza pe un colț de stîncă
sub care valurile bat
Din turla ultimului gînd
scrutez reptilele blajine
cu ochi de sulf suind în mine
încet de cine știe cînd
(de Dan Deșliu)
Parc-aș trăi într-un castel
de carne vie și de oase
la orice foșnet dureroase
de șarpe sau de porumbel
Un castelan al nimănui
căci nimeni pavăza nu-i cere
decît eretica plăcere
de-a ști ce este și ce nu-i
Ca un incest neconsumat
tot ce-am trăit mă arde încă
meduza pe un colț de stîncă
sub care valurile bat
Din turla ultimului gînd
scrutez reptilele blajine
cu ochi de sulf suind în mine
încet de cine știe cînd