La Icoana Ta
(de Zorica Teodosia Lațcu)
La Icoana Ta Prea Sfântă,
Sufletu-mi cu dor împlântă
Un mănunchi de sărutări
Pentr-a Tale îndurări.
Îți sărut piciorul Sfânt,
Ce-a sfințit acest pământ,
Ca într-a vieții cale,
Să merg pe urmele Tale.
Tivul hainei Ți-l sărut,
Eu, făptura cea de lut,
Ca slăvitul Tău veșmânt
Să-mi fie acoperământ.
Și la urmă îndrăznind,
Către mâna Ta mă-ntind
Ca Tu să mă duci de mână
Către Fiul Tău Stăpână!
Iar apoi, ca o pecete,
Buza mea pe îndelete
Se apleacă în tăcere
Pe fața Ta cu durere
Ca să-nvețe de la Tine,
Taina tăcerii depline…
Poezie inedită, culeasă de Nelu Baciu
(de Zorica Teodosia Lațcu)
La Icoana Ta Prea Sfântă,
Sufletu-mi cu dor împlântă
Un mănunchi de sărutări
Pentr-a Tale îndurări.
Îți sărut piciorul Sfânt,
Ce-a sfințit acest pământ,
Ca într-a vieții cale,
Să merg pe urmele Tale.
Tivul hainei Ți-l sărut,
Eu, făptura cea de lut,
Ca slăvitul Tău veșmânt
Să-mi fie acoperământ.
Și la urmă îndrăznind,
Către mâna Ta mă-ntind
Ca Tu să mă duci de mână
Către Fiul Tău Stăpână!
Iar apoi, ca o pecete,
Buza mea pe îndelete
Se apleacă în tăcere
Pe fața Ta cu durere
Ca să-nvețe de la Tine,
Taina tăcerii depline…
Poezie inedită, culeasă de Nelu Baciu