Poezii de dragoste
Eusebiu Camilar
Luntrea aurie
Dar noptile acestea, frumoaso, cum de sunt,
Atāt de diafane, din cer pāna-n pamānt?
Padurile par alge īnalte-n clatinari...
Noi ne plimbam alaturi pe fundul unei mari.
Lucirile acestea de sus, vor fi fiind
Sau astre, sau meduze prin adāncimi plutind...
De-aseara se zareste, cu cārma spre Apus,
O luntre aurie, deasupra noastra, sus...
Asa ne urmareste de-aseara, pe-amāndoi:
Sta drep deasupra noastra cānd ne oprim si noi!
O, poate ca din luntrea ce ne tinteste-asa
Īntr-un tārziu, o scara de raze s-o lasa,
Si daca tu vroi-vei, ne vom sui. Apoi,
Cu luntrea aurie vom asfinti si noi.
Francesco Petrarca
Amor m-a pus ca tinta de mult sagetii sale
Amor m-a pus ca tinta de mult sagetii sale;
Si-s ca zapada-n soare; ca ceara-n foc; si sunt
Ca norul care fuge pe cer batut de vānt...
Si īn zadar, Madona, cer sprijin milei tale.
Din ochii-ti lovitura porni ucigatoare,
Ca nu mi-i leac nici timpul, nici solitarul loc;
Si numai de la tine purced vānt, soare, foc,
Cari m-au adus īn asta nefericita stare.
Obrazul tau mi-i soare; gāndirile-s sageata;
Dorinta - foc. Cu astfel de arme-Amor e gata
Sa-mi ia vederea, sa ma aprinda si strapunga.
Iar īngerescul cāntec si dulcile-ti cuvinte
Cu gingasul lor suflu, care m-au scos din minte,
Sunt vāntul fara mila ce viata mi-o alunga.
Alexandru Alexianu
Draga
Te-am privit, Draga, iubita mea...
Erai un paun frumos,
Zarzarii īnfloriti se scuturau īn jurul tau
Si eu nu mai ma saturam privindu-te.
Apoi te-ai schimbat īn apa fermecata,
O vāltoare īn care ma īnecam si muream īncet.
Dragostea ta ciudata ca niste ramuri de salcie
Ma tragea zabauca tot mai la fund.
M-au desteptat pasarile cerului.
Eram īntins īn iarba ca un Gulliver.
Muschiul padurii ma īmbratisase ca o sora,
Caprioarele codrului pasteau īn jurul meu...
Boris Pasternak
Grea cruce sa iubesti pe unii...
Grea cruce sa iubesti pe unii.
Dar tu - ce simpla! De-nteleg
Secretul frumusetii tale,
Enigma vietii o dezleg.
S-aude, primavara, fosnet
De adevaruri, cum razbat.
Ca aerul īti e-ntelesul,
Ca el de dezinteresat.
Freamatul viselor s-aude
Atunci - si parca le si vezi.
Īn rāndul marilor temeiuri,
Tu, precum aerul, te-asezi.
Usor e: te trezesti, din suflet
Zvārli pleava vorbei, vechi cusururi,
Curat s-o duci de-aici-naite,
Sa nu te mai mānjesti de-a pururi.
Camil Baltazar
Tristan si Isolda
Cu soarele din toamna asta chilimbara,
Azi ti-am simtit, īntāia oara,
Trupul, ca un destin si ca un scut
Pe trupul meu asternut.
Alba ardeai īn calma noastra-adorare,
Din care māinile-mi un nimb ti-au fost īncins,
Iar toamna cānd pojarul si-a aprins,
Ardeam de-a valma-ntr-o tacuta īnvālvorare.
Puri sub steag de foc pluteam, corabie
Alba; toamna, printre lacrime filtrata
Punea-ntre noi a lui Tristan jurata sabie
De īnaltare si de puritate.
Celei asteptate
Tu ce ma faci sa cānt si sa visez acuma,
Eu vad ca esti departe, si poate n'ai sa vii...
Si cine esti, eu nu stiu, cum cine sunt, nu stii;
Dar simt ca esti frumoasa, ca ochi albastri ai,
Ca porti ceva īn tine din rozele de Mai,
Tu, care esti departe - si poate n'ai sa vii...
... Si cine stie? Poate e visul meu de vina,
Caci el īti dete viata, si doar īn el traesti,
Tu, care azi nu esti -
Si poate nici odata aevea n'ai sa fii...
Dar eu visez - si visul aripile-si īntinde,
Dar eu visez - si visul din nou mai mult s'aprinde,
- Chiar daca vei ramāne un dor neīmplinit,
Tu, care nu esti astazi, si poate n'ai sa fii
Ori esti, - dar prea departe, si pururi n'ai sa vii.
Mihu Dragomir
Tu
Numai cāt te gāndesc,
si sāngele danseaza īn jurul inimii,
numai cāt te aud,
si sāngele se resfira ca o harfa.
Poate nu stii, poate n-ai sa stii,
dar mersul tau e-un alfabet copilaresc,
si numai cu el īmi scriu poemele,
sub recele pojar al stelelor.
Numai cāt surāzi,
si dezleg alchimiile,
numai cāt te gāndesc,
si-aud īn lacul nelinistit al inimii
un fosnet : se desprimavareaza.
Geo Bogza
Nu credeam sa-nvat ...
Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa,
Fara bratele tale, bratul oricui e pentru mine lat de spānzuratoare.
Traiesc numai ca sa masor, īn fiece clipa, neīndurarea mortii.
Fara ochii tai, ochii mei nu vad decīt īntuneric,
Nimic nu mai are glas, stinsa e orice lumina.
Ce grea e moartea īntr-un univers care el īnsusi moare.
Fara numele tau, numele meu numeste neantul,
Vānat urca din adānc valul marii, urlāndu-si disperarea.
Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa.
Nicolae Iorga
Ci de-am fi singuri ...
Ci, de-am fi singuri amāndoi
Si nime sa ne asculte,
Uitāndu-ma īn ochii tai,
Ti-as spune asa de multe...
Ar trece vremea si n'am sti
Ce e aceia vreme
Si n'ar fi nimene din vis
Īn lume sa ne cheme.
Am fi departe tare dusi,
Straini de lumea'ntreaga:
Pe vesnicie ti-as fi drag,
Tu vesnic mi-ai fi draga;
Cu sarutari am sterge'n ochi
A'lacrimilor urme,
Si cine oare s'a'ndura
Al nostru raiu sa-l curme?
Ti-as spune vorbe dulci īncet:
Ca sa le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tau de mine.
Si-atuncea de ne-om saruta,
A cui sa fie vina?
Nici tu, ca nu ma auziai,
Nici eu n'oiu fi pricina.
Nina Cassian
Dezghet
Daca m-ai chema, ar zvacni
O mie de pasari in colivii ;
O mie de usi s-ar da-n laturi
Si s-ar umple vazduhul de pasari
Si - ca legatura de chei a pamantului -
Ar zangani apele sub mainile vantului
Si s-ar vesti dezghetul pretutindeni !
Izvoarele-ar capata calcaie si pinteni
Si-ar incepe sa calareasca la vale
Pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre si goale ;
Sloiul albastru al singuratatii s-ar sparge in hau -
Tu, dezghetul meu, soarele meu !
Alexandru Andritoiu
De dragoste
O, mai cu seama seara te iubesc,
cand lucrurile par nedeslusite,
cand portile se-nchid c-un ritm firesc
si iederea incepe sa palpite,
cand arborii-s mai taini si mai mari
si cand se-adu fantanele mai bine,
imbucura-ma ! Fie sa apari,
chiar de vei trece-n ora fara mine.
Arata-mi-te iarasi respirand
ca apele de luna imbiate.
Un strop de mari in ochi mi s-a rasfrant,
caci mari si lacrimi sunt, la fel, sarate.
Adu-ti aminte de un biet dactil,
de un fragment fragil de poezie
pe care ti l-am strecurat, subtil,
pe un patrat lunatic de hartie.
E seara dulce ca un elixir
si arborii par turnuri lungi de pace,
iar cerul, ca hladima de emir,
mai straluceste, vrand sa ne impace.
O, mai cu seama seara te iubesc,
femeie, ce-ai ramas, in ani, departe.
Citesc si ma citesti, si te citesc,
si-mi stai ca semnul de matase-n carte.
Edith Södergran
Dragoste
Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;
am lasat-o pe-o stīnca, pe tarm,
si-am venit la tine goala ca o femeie.
Si ca o femeie m-am asezat la masa ta,
am baut vin cu tine si-am sorbit din parfumul de roze.
M-ai gasit frumoasa, mi-ai spus ca m-asemuiam
unei fiinte vazute īn vis,
am uitat totul, am uitat copilaria, caminul,
nu-ti stiam decīt mīngīierile ce ma tineau prizoniera.
Si tu ai luat surīzīnd o oglinda si m-ai rugat:
priveste-te-n ea!
Am vazut ca umerii mei erau facuti din pulbere
si cadeau īn pulbere,
am vazut ca frumusetea mi-era bolnava si nu voia
decīt sa dispara,
O, strīnge-ma tare īn brate, atīt de tare īncīt sa
nu-mi mai trebuie nimic altceva.
Corneliu Serban
Amāndoi
Minunea noastra simpla e ca iubim mereu
cu tainica uimire traita-ntāia oara;
ca ne aflam alaturi la bine si la greu,
senini cānd zarea poate si pentru noi sa moara.
Minunea nostra simpla e darul de a sti
ce-i dor, si ce-i tristete, si ce-i singuratate -
Minunea noastra simpla e c-am ramas copii
si ca la fel ramānem cāt inima ne bate.
A S Puskin
Eu te-am iubit...
Eu te-am iubit si poate ca iubirea
Īn suflet īnca nu s-a stins de tot;
Dar nici neliniste si nici tristete
Ea nu īti va mai da, asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
De gelozie, de sfiala chinuit.
Dea Domnul sa mai fii cīndva iubita
Asa adīnc, asa gingas cum te-am iubit.
Veronica Porumbacu
Vor trece ani
Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
imi e causul palmei tale.
Vor trece ani. Si-nnoitoare,
cu-aceeasi dragoste de fata,
voi bea din palma ta, de care
n-am sa ma satur niciodata.
Pe-acelasi drum, ca la-nceput
vom dogori mereu la fata.
Si-ntaia brazda-am sa-ti sarut
pe-obrazul insemnat de viata !
Dar daca, in aceeasi zi,
mi-ai da sa beau din mari pocale,
eu, dintre toate, m-as opri
tot la causul palmei tale.
| 
