Legenda cărții
(de Gheorghe Tomozei)
Îmi umplui, găsii cu cale
filele, cu animale.
Parcă mă cuprinde frica
răsfoindu-mi cărticica.
Dintre rimele perechi
coame cresc și sar urechi,
și-ntre stihuri se înnoadă,
negru câte-un fleac de coadă,
și când gata-s s-o deznod
șoareci, titlurile-mi rod,
și pe fiecare coală
se semnează cu cerneală.
Nu mai știu de-s autor,
cartea e a mea? a lor?
Dacă se mai bat și rag
dau din umeri, mă retrag
și sub toamnă și sub stele
fac o carte fără ele,
care, chiar de e frumoasă
pare o pustie casă.
Fără mare tărăboi
vin cu toatele-napoi.
Eu le dojenesc, tăcut.
... Și o luăm de la-nceput...
(de Gheorghe Tomozei)
Îmi umplui, găsii cu cale
filele, cu animale.
Parcă mă cuprinde frica
răsfoindu-mi cărticica.
Dintre rimele perechi
coame cresc și sar urechi,
și-ntre stihuri se înnoadă,
negru câte-un fleac de coadă,
și când gata-s s-o deznod
șoareci, titlurile-mi rod,
și pe fiecare coală
se semnează cu cerneală.
Nu mai știu de-s autor,
cartea e a mea? a lor?
Dacă se mai bat și rag
dau din umeri, mă retrag
și sub toamnă și sub stele
fac o carte fără ele,
care, chiar de e frumoasă
pare o pustie casă.
Fără mare tărăboi
vin cu toatele-napoi.
Eu le dojenesc, tăcut.
... Și o luăm de la-nceput...