Creion
(de Tudor Arghezi)
Vino joc de vorbe goale.
Suntem singuri. Ce să-i spun?
Numai gura dumisale
Se aude subt un prun.
Plouă crengile lui rouă.
Cade câte-o picătură,
Una-n păr, găteală nouă,
Una-n gene, alta-n gură.
Floarea mică, iarba toată;
Subt dantela albei rochi,
Spre genunche ridicată,
Plină-i de pândiri de ochi.
Aerul o strânge. Cerul
O dogoare și-o sărută.
Unde trece-n câmp, ca fierul,
Țara caldă face-o cută.
Și din toate, singur eu
Nu-ndrăznesc s-o prind de mână
Și, c-un șold în pieptul meu,
Să o sprijin la fântână.
Din volumul Cuvinte potrivite, 1927
(de Tudor Arghezi)
Vino joc de vorbe goale.
Suntem singuri. Ce să-i spun?
Numai gura dumisale
Se aude subt un prun.
Plouă crengile lui rouă.
Cade câte-o picătură,
Una-n păr, găteală nouă,
Una-n gene, alta-n gură.
Floarea mică, iarba toată;
Subt dantela albei rochi,
Spre genunche ridicată,
Plină-i de pândiri de ochi.
Aerul o strânge. Cerul
O dogoare și-o sărută.
Unde trece-n câmp, ca fierul,
Țara caldă face-o cută.
Și din toate, singur eu
Nu-ndrăznesc s-o prind de mână
Și, c-un șold în pieptul meu,
Să o sprijin la fântână.
Din volumul Cuvinte potrivite, 1927