Fata morarului
(de George Coșbuc)
Sub plopii rari apele sună
Și plopii rari vîjîie-n vînt,
Iar roata se-nvîrte nebună!
Eu stau la covată și cînt,
Dar singură nu știu ce cînt,
Și-n ochii mei lacrimi s-adună.
Așa-i de-ntuneric afară!
Din cer un iad pînă-n pămînt.
Eu cînt tot un cîntec d-aseară
Și-așa mi-e de silă să-l cînt,
Eu tremur și n-aș vrea să-l cînt,
Și-l tac, dar nevrînd îl cînt iară!
O, stînge-te, lampă, te stînge!
Că brîul de-ncins mi-a fost lung,
Dar brîul meu astăzi mă strînge,
La copcii cu greu îl ajung!
Așa de cu greu îl ajung,
Și-n copcii el trupul mi-l frînge!
Dormi, mamă, dormi, draga mea mamă,
Să nu-ntrebi de ce nu dorm eu!
Obrazul ascuns sub năframă
E martur păcatului meu,
E martur amarului meu:
Tu n-ai băgat încă de seamă!
Sub plopii rari apele sună,
Și plopii rari vîjie-n vînt,
Scot hohote parcă să-mi spună
În rîs ce netrebnică sunt!
Ce rea, ce nemernică sunt,
Iar apele-mi strigă: -"Nebuna!"
O, macină grîul mai bine
Și-nvîrte-te, roată, mereu!
Că lumea se-nvîrte cu mine,
Și vreu, și eu nu știu ce vreu!
Ba lasă, că știu ce vreu:
Aș vrea să fiu, roată, supt tine!
(Balade și idile 1889)
(de George Coșbuc)
Sub plopii rari apele sună
Și plopii rari vîjîie-n vînt,
Iar roata se-nvîrte nebună!
Eu stau la covată și cînt,
Dar singură nu știu ce cînt,
Și-n ochii mei lacrimi s-adună.
Așa-i de-ntuneric afară!
Din cer un iad pînă-n pămînt.
Eu cînt tot un cîntec d-aseară
Și-așa mi-e de silă să-l cînt,
Eu tremur și n-aș vrea să-l cînt,
Și-l tac, dar nevrînd îl cînt iară!
O, stînge-te, lampă, te stînge!
Că brîul de-ncins mi-a fost lung,
Dar brîul meu astăzi mă strînge,
La copcii cu greu îl ajung!
Așa de cu greu îl ajung,
Și-n copcii el trupul mi-l frînge!
Dormi, mamă, dormi, draga mea mamă,
Să nu-ntrebi de ce nu dorm eu!
Obrazul ascuns sub năframă
E martur păcatului meu,
E martur amarului meu:
Tu n-ai băgat încă de seamă!
Sub plopii rari apele sună,
Și plopii rari vîjie-n vînt,
Scot hohote parcă să-mi spună
În rîs ce netrebnică sunt!
Ce rea, ce nemernică sunt,
Iar apele-mi strigă: -"Nebuna!"
O, macină grîul mai bine
Și-nvîrte-te, roată, mereu!
Că lumea se-nvîrte cu mine,
Și vreu, și eu nu știu ce vreu!
Ba lasă, că știu ce vreu:
Aș vrea să fiu, roată, supt tine!
(Balade și idile 1889)