Focul
(de Horia Furtună)
Arde focul !
S-a aprins în casa lumii, noaptea, coșul, arde coșu !
Bubuie şi duduie în vatra neagră, focul roșu
Noaptea nu-şi găsește locul ;
Ceru-i plin de praf haotic, scăpărări de nicovală,
Limbi albastre de stindarde,
Arde focu-n feerie nesfârșită, focul arde,
Ies scânteile în fluvii, în vârtejuri, în năvală,
Mute,
Sute,
Miliarde.
Dar deodată
Dumnezeu oprește vremea și-mpietrește-n cer stihia,
Noi păstrăm aceleași inimi ce măsoară veşnicia,
Și - priveliște ciudată
Focul ce zvâcnea năprasnic și-a încremenit revolta,
Noaptea-i limpede şi clară,
și trecând sub scânteierea răspândită și bizară,
Noi privim cu ochi de-o clipă înstelata boltă, bolta
Lină,
Plină,
Seculară!
Antologia poeziei simboliste româneşti
(de Horia Furtună)
Arde focul !
S-a aprins în casa lumii, noaptea, coșul, arde coșu !
Bubuie şi duduie în vatra neagră, focul roșu
Noaptea nu-şi găsește locul ;
Ceru-i plin de praf haotic, scăpărări de nicovală,
Limbi albastre de stindarde,
Arde focu-n feerie nesfârșită, focul arde,
Ies scânteile în fluvii, în vârtejuri, în năvală,
Mute,
Sute,
Miliarde.
Dar deodată
Dumnezeu oprește vremea și-mpietrește-n cer stihia,
Noi păstrăm aceleași inimi ce măsoară veşnicia,
Și - priveliște ciudată
Focul ce zvâcnea năprasnic și-a încremenit revolta,
Noaptea-i limpede şi clară,
și trecând sub scânteierea răspândită și bizară,
Noi privim cu ochi de-o clipă înstelata boltă, bolta
Lină,
Plină,
Seculară!
Antologia poeziei simboliste româneşti