Poemul dintr-o singură piatră
(de Mircea Ciobanu)
Da, nu mai vine, întârzie.
Cum totul se-amână,
astfel amână și el să se-arate.
Nu vrea să piară; știe ce-nseamnă s-alergi pân-la capăt.
Intră mai bine pe-o ușă de birt,
bea în tăcere, mănâncă, adoarme cu fruntea pe masă.
Peste măsură de trist a-nvățat să întrebe: „Unde e casa
celei mai blânde femei?” Astfel întreabă și-acum
și adoarme vorbind
între sticla cu vin isprăvită
și coșul cu pâine. Nu-l mai aștepți.
Pentru el ai fi vrut să lucrezi
un poem dintr-o singură piatră,
densă și tânără piatră.
Nu-l mai lucrezi – îl așezi pe un raft sub căderea
sfintelor pulberi și ieși din odaie. Afară,
nori agresivi te întâmpină, nori ca stoluri de păsări
te-alungă-ntr-un birt.
Bei acolo și tu, și mănânci,
cumperi cu bani de-mprumut crizanteme lățoase,
mari crizanteme lățoase,
în timp ce adormi și obloanele
cad uruind între tine
și norii bătrâni de afară.
Din volumul „Versuri”, 1982
Texte culese din Mircea Ciobanu, „Marele Scrib”, Editura Albatros,
București, 1985, Colecția cele mai frumoase poezii
(de Mircea Ciobanu)
Da, nu mai vine, întârzie.
Cum totul se-amână,
astfel amână și el să se-arate.
Nu vrea să piară; știe ce-nseamnă s-alergi pân-la capăt.
Intră mai bine pe-o ușă de birt,
bea în tăcere, mănâncă, adoarme cu fruntea pe masă.
Peste măsură de trist a-nvățat să întrebe: „Unde e casa
celei mai blânde femei?” Astfel întreabă și-acum
și adoarme vorbind
între sticla cu vin isprăvită
și coșul cu pâine. Nu-l mai aștepți.
Pentru el ai fi vrut să lucrezi
un poem dintr-o singură piatră,
densă și tânără piatră.
Nu-l mai lucrezi – îl așezi pe un raft sub căderea
sfintelor pulberi și ieși din odaie. Afară,
nori agresivi te întâmpină, nori ca stoluri de păsări
te-alungă-ntr-un birt.
Bei acolo și tu, și mănânci,
cumperi cu bani de-mprumut crizanteme lățoase,
mari crizanteme lățoase,
în timp ce adormi și obloanele
cad uruind între tine
și norii bătrâni de afară.
Din volumul „Versuri”, 1982
Texte culese din Mircea Ciobanu, „Marele Scrib”, Editura Albatros,
București, 1985, Colecția cele mai frumoase poezii