De ce zboară ziua
(de René Char)
În timpul vieții sale, poetul se reazimă de vreun
copac, sau mare, sau taluz, sau nor de o culoare oarecare,
o clipă, daca îi permit împrejurările. El nu-i sudat de
rătăcirea altuia. Dragostea lui, și în-țelegerea, și
fericirea, își au echivalentul în toate locurile unde el
n-a fost, unde nu se duce niciodată, la străini pe care nu-i
va cunoaște. Când se ridica tonul îm fața lui, când e împins
către considerente făcute să rețină, dacă sunt invocate
astrele în ceea ce-l privește, el răspunde ca e din țara
de alături, din cerul care tocmai a fost înghițit.
Poetul însuflețește apoi aleargă la deznodământ.
Seara, deși păstrează pe obraji multe gropițe de
ucenic, e-un trecător politicos cel ce grăbește despărțirile
pentru a fi de față când se scoate pâinea din cuptor.
În românește de Gellu Naum
(de René Char)
În timpul vieții sale, poetul se reazimă de vreun
copac, sau mare, sau taluz, sau nor de o culoare oarecare,
o clipă, daca îi permit împrejurările. El nu-i sudat de
rătăcirea altuia. Dragostea lui, și în-țelegerea, și
fericirea, își au echivalentul în toate locurile unde el
n-a fost, unde nu se duce niciodată, la străini pe care nu-i
va cunoaște. Când se ridica tonul îm fața lui, când e împins
către considerente făcute să rețină, dacă sunt invocate
astrele în ceea ce-l privește, el răspunde ca e din țara
de alături, din cerul care tocmai a fost înghițit.
Poetul însuflețește apoi aleargă la deznodământ.
Seara, deși păstrează pe obraji multe gropițe de
ucenic, e-un trecător politicos cel ce grăbește despărțirile
pentru a fi de față când se scoate pâinea din cuptor.
În românește de Gellu Naum