Decembre
(de George Bacovia) Te uită cum ninge decembre, Spre geamuri, iubito, privește - Mai spune s-aducă jăratec Și focul s-aud cum trosnește. Și mână fotoliul spre sobă, La horn să ascult vijelia, Sau zilele mele - totuna - Aș vrea să le-nvăț simfonia. Mai spune s-aducă și ceaiul, Și vino și tu mai aproape; - Citește-mi ceva de la poluri, Și ningă... zăpada ne-ngroape. Ce cald e aicea la tine. Și toate din casă mi-s sfinte; - Te uită cum ninge decembre... Nu râde... citește-nainte. E ziuă și ce întuneric... Mai spune s-aducă și lampa - Te uită, zăpada-i cât gardul, Și-a prins promoroacă și clampa. Eu nu mă mai duc azi acasă... Potop e-napoi și-nainte, Te uită cum ninge decembre, Nu râde, citește-nainte. Românul literar, București, tom V, nr 19, 19 noiembrie 1906, p 255 - 256 Din volumul "Plumb", 1916 |
|