Pe drumuri lungi
(de Maria Cunțan)
Și iată, m-am urcat la voi din vale,
Pe drumuri lungi, de alții nebătute ;
Din miile de case neştiute
Afla-voi oare pragul casei tale ?
Şi mă opresc. E ceasul unsprezece,
Pe cerul înstelat e lună plină.
Acesta e ! Acum, de am vreo vină,
Ucide-mă, căci viața nu mai trece.
Cum intru lin în luminata casă,
Colo-ntr-un colț văd teancuri de gazete.
Aicea ești ... mă razim de-un perete,
Tu și cu el, scriind, lucraţi la masă.
El nu mă vede, parcă nu mă ştie ;
Dar tu tot bun, tot sfânt eşti tot tu iară.
Vii către mine, galben ca de ceară,
Şi mă cuprinzi, pe nume-mi zici : ,,Marie" !
în casă-i pace şi afară-i lună,
Adorm, cu mine doarme toată firea.
Adormi şi tu, să-ţi pierzi și tu simțirea,
Să nu mai știm, că toate sunt minciună.
Sămănătorul, anul II, nr. 37, 14 septembrie 1903
Din "Poeți de la Sămănătorul", ediție de Petru Homoceanul, Editura Minerva, București, 1978
(de Maria Cunțan)
Și iată, m-am urcat la voi din vale,
Pe drumuri lungi, de alții nebătute ;
Din miile de case neştiute
Afla-voi oare pragul casei tale ?
Şi mă opresc. E ceasul unsprezece,
Pe cerul înstelat e lună plină.
Acesta e ! Acum, de am vreo vină,
Ucide-mă, căci viața nu mai trece.
Cum intru lin în luminata casă,
Colo-ntr-un colț văd teancuri de gazete.
Aicea ești ... mă razim de-un perete,
Tu și cu el, scriind, lucraţi la masă.
El nu mă vede, parcă nu mă ştie ;
Dar tu tot bun, tot sfânt eşti tot tu iară.
Vii către mine, galben ca de ceară,
Şi mă cuprinzi, pe nume-mi zici : ,,Marie" !
în casă-i pace şi afară-i lună,
Adorm, cu mine doarme toată firea.
Adormi şi tu, să-ţi pierzi și tu simțirea,
Să nu mai știm, că toate sunt minciună.
Sămănătorul, anul II, nr. 37, 14 septembrie 1903
Din "Poeți de la Sămănătorul", ediție de Petru Homoceanul, Editura Minerva, București, 1978