Veșniciile-au trecut pe-aici
(de Mihail Steriade)
Clădiri pustii s-au așezat la șir
să-și ție de urât pe seară
și parcă-s clape de clavir
când vântul bate-afară.
Și zidurile coșcovite
în nopțile fără sfârșit
gem de stafie chinuite
și plânge vântul aiurit ...
Se surpă casele-n neștire,
s-aprind ân pietre licurici,
pustiul cade pe iubire ...
O! veșniciile-au trecut pe-aici.
Din volumul « Pajiștile sufletului », 1923
(de Mihail Steriade)
Clădiri pustii s-au așezat la șir
să-și ție de urât pe seară
și parcă-s clape de clavir
când vântul bate-afară.
Și zidurile coșcovite
în nopțile fără sfârșit
gem de stafie chinuite
și plânge vântul aiurit ...
Se surpă casele-n neștire,
s-aprind ân pietre licurici,
pustiul cade pe iubire ...
O! veșniciile-au trecut pe-aici.
Din volumul « Pajiștile sufletului », 1923