Cântec de toamnă
(de Constantin-Aurel Dragodan)
„...on cloue en grande hâte un cercueil
quelque part”
Charles Baudelaire
Ascult, întins pe scândurile goale,
Cum plâng la gratii ploile mărunte.
Catifelate, stranii, bezna moale
Îmi trece mângâierile pe frunte.
Să zboare, gându-ncearcă în zadar
Cu-notul obositelor aripe.
Doar liniștea respiră-acuma, rar,
Pe brațul gol al adormitei clipe.
Și parcă-am fost înmormântat de viu,
Surd, pașii temnicerului cumplit
Cad grei ca niște bulgări pe sicriu,
Și ploaia-i plânsul mamei, nesfârșit.
Din antologia “Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu
(de Constantin-Aurel Dragodan)
„...on cloue en grande hâte un cercueil
quelque part”
Charles Baudelaire
Ascult, întins pe scândurile goale,
Cum plâng la gratii ploile mărunte.
Catifelate, stranii, bezna moale
Îmi trece mângâierile pe frunte.
Să zboare, gându-ncearcă în zadar
Cu-notul obositelor aripe.
Doar liniștea respiră-acuma, rar,
Pe brațul gol al adormitei clipe.
Și parcă-am fost înmormântat de viu,
Surd, pașii temnicerului cumplit
Cad grei ca niște bulgări pe sicriu,
Și ploaia-i plânsul mamei, nesfârșit.
Din antologia “Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu