Nervi de toamnă
(de George Bacovia)
E toamnă, e foșnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Și-i frig, și burează.
Amanții, mai bolnavi, mai triști,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze de veșnicul somn
Cad grele, udate.
Eu stau și mă duc, și mă-ntorc,
Și-amanții profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Și-i frig, și burează.
Flacăra, București, an I, nr 29, 5 mai 1912, p 226
Din volumul „Plumb”, 1916
(de George Bacovia)
E toamnă, e foșnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Și-i frig, și burează.
Amanții, mai bolnavi, mai triști,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze de veșnicul somn
Cad grele, udate.
Eu stau și mă duc, și mă-ntorc,
Și-amanții profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Și-i frig, și burează.
Flacăra, București, an I, nr 29, 5 mai 1912, p 226
Din volumul „Plumb”, 1916