Anii de la tine la mine
(de Paul Celan)
Iarăși îți unduie părul când plâng. Albastrul ochilor tăi
îl așterni pe masa dragostei noastre: un pat între vară și toamnă.
Bem o licoare pe care nici eu, nici tu, nici un al treilea n-a pregătit-o:
sorbim ceva gol, ceva de sfârșit.
Ne privim pe noi în oglinzile-oceanului,
și ne-ntindem mai iute bucatele:
nopatea e noapte, începe cu zorile,
alături de tine mă culcă.
În românește de Maria Banuș
(de Paul Celan)
Iarăși îți unduie părul când plâng. Albastrul ochilor tăi
îl așterni pe masa dragostei noastre: un pat între vară și toamnă.
Bem o licoare pe care nici eu, nici tu, nici un al treilea n-a pregătit-o:
sorbim ceva gol, ceva de sfârșit.
Ne privim pe noi în oglinzile-oceanului,
și ne-ntindem mai iute bucatele:
nopatea e noapte, începe cu zorile,
alături de tine mă culcă.
În românește de Maria Banuș