Cititor la Neamț
(de Ioan Alexandru)
Te păstrază cronica-n culori
Îmbunătățit la-nfățișare
Barba ca argintul lămurit
Și obrazul pal de lumânare
Fără pic de sânge pământiu
Și pe buze nici o pătimire
Și cuvântul când te-nvrednicea
Dobândeai viața-ntru slujire.
Ani de miezonoptici în priveghi
La lumina candelei domoale
Cu dulceața imnelor în grai
Sub icoana crucii monahale
Clopotele-n turn între păduri
Peste văi și dealuri legănate
Și mereu răspund chemării lor
Turmele de jertfă de pe sate
În sobor la Neamțu cufundat
Râu-adânc în neam la rădăcini
Te-a sorbit întreg poporul meu
Și-a rămas în mână cu-o lumină
Și Moldova-n lacrimile ei
Te-a țesut Paisie străine
Să nu poți alege în pământ
Țărna ta de cea care te ține
Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu:
“Acești mari poeți mici”
(de Ioan Alexandru)
Te păstrază cronica-n culori
Îmbunătățit la-nfățișare
Barba ca argintul lămurit
Și obrazul pal de lumânare
Fără pic de sânge pământiu
Și pe buze nici o pătimire
Și cuvântul când te-nvrednicea
Dobândeai viața-ntru slujire.
Ani de miezonoptici în priveghi
La lumina candelei domoale
Cu dulceața imnelor în grai
Sub icoana crucii monahale
Clopotele-n turn între păduri
Peste văi și dealuri legănate
Și mereu răspund chemării lor
Turmele de jertfă de pe sate
În sobor la Neamțu cufundat
Râu-adânc în neam la rădăcini
Te-a sorbit întreg poporul meu
Și-a rămas în mână cu-o lumină
Și Moldova-n lacrimile ei
Te-a țesut Paisie străine
Să nu poți alege în pământ
Țărna ta de cea care te ține
Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu:
“Acești mari poeți mici”