Luna de vară
(de N Davidescu)
M-a rugat o sclavă-aseară,
Stranie ca o nalucă,
Să-i dau voie să se ducă,
Să se ducă, să se ducă...
N-ar fi vrut nimic să ceară,
Însă gându-i aprinsese
Nostalgii, ei nențelese,
Nențelese, nențelese...
Fața ei de albă ceară
Era-ntreagă o tăcere,
Spusă sieși în durere,
În durere, în durere...
Am lăsat-o. Era vară
Și-n adâncul ei cântase
Noaptea-n stive de mătase,
De mătase, de mătase...
Umbra ei prin noapte, clară,
A intrat apoi adâncă,
În fântâna de sub stâncă,
De sub stâncă, de sub stâncă...
Din volumul Roma
Poezii culese din Poeți de la Viața nouă, Editura pentru Literatură, București, 1968
(de N Davidescu)
M-a rugat o sclavă-aseară,
Stranie ca o nalucă,
Să-i dau voie să se ducă,
Să se ducă, să se ducă...
N-ar fi vrut nimic să ceară,
Însă gându-i aprinsese
Nostalgii, ei nențelese,
Nențelese, nențelese...
Fața ei de albă ceară
Era-ntreagă o tăcere,
Spusă sieși în durere,
În durere, în durere...
Am lăsat-o. Era vară
Și-n adâncul ei cântase
Noaptea-n stive de mătase,
De mătase, de mătase...
Umbra ei prin noapte, clară,
A intrat apoi adâncă,
În fântâna de sub stâncă,
De sub stâncă, de sub stâncă...
Din volumul Roma
Poezii culese din Poeți de la Viața nouă, Editura pentru Literatură, București, 1968