Către Sf. Muceniță Veronica
(de Zorica Teodosia Lațcu)
O! Fecioară prea miloasă,
Care atunci ai alergat,
Și cu mâna ta duioasă
Pe Iisus l-ai mângâiat,
Tu, ce fața-nsângerată
Cu năframa I-ai uscat,
Și-ai căzut îngenuncheată
Lângă chipul înspinat,
Vino astăzi tu, fecioară,
Vino cu năframa ta
Și în temniță coboară
Către cei ce zac în ea…
Căci acolo-n închisoare,
Lacrimi curg neîncetat,
Nu e râs nici sărbătoare
Numai plânset și oftat.
Și acolo, prea milioasă,
O fecioară ve-i afla,
Ca și tine de frumoasă,
Cu podoabă ca a ta.
Ea acolo zace-n chinuri
Ochii îi sunt viu izvor,
Și în lacrimi și suspinuri
Ea se mistuie de dor.
Tu să-ți iei năframa-ți sfântă
Și să ștergi al ei obraz,
I-alină dorul ce-o frământă,
Să ridici-al ei nezaz.
Și s-o faci să simtă iară
Dorul nostru-a[l] tuturor,
Ca un vânt de primăvară
Dulce și alinător.
Și s-o mângâi, o fecioară
Ca pe Dulcele Iisus,
Și s-o faci să n-o mai doară
Astăzi chinul ei nespus.
Ca de praznicul tău mare
Când te bucuri tu în Cer
Ea să simtă ușurare,
În nevoi și în dureri.
1957
Poezie inedită, culeasă de Nelu Baciu
(de Zorica Teodosia Lațcu)
O! Fecioară prea miloasă,
Care atunci ai alergat,
Și cu mâna ta duioasă
Pe Iisus l-ai mângâiat,
Tu, ce fața-nsângerată
Cu năframa I-ai uscat,
Și-ai căzut îngenuncheată
Lângă chipul înspinat,
Vino astăzi tu, fecioară,
Vino cu năframa ta
Și în temniță coboară
Către cei ce zac în ea…
Căci acolo-n închisoare,
Lacrimi curg neîncetat,
Nu e râs nici sărbătoare
Numai plânset și oftat.
Și acolo, prea milioasă,
O fecioară ve-i afla,
Ca și tine de frumoasă,
Cu podoabă ca a ta.
Ea acolo zace-n chinuri
Ochii îi sunt viu izvor,
Și în lacrimi și suspinuri
Ea se mistuie de dor.
Tu să-ți iei năframa-ți sfântă
Și să ștergi al ei obraz,
I-alină dorul ce-o frământă,
Să ridici-al ei nezaz.
Și s-o faci să simtă iară
Dorul nostru-a[l] tuturor,
Ca un vânt de primăvară
Dulce și alinător.
Și s-o mângâi, o fecioară
Ca pe Dulcele Iisus,
Și s-o faci să n-o mai doară
Astăzi chinul ei nespus.
Ca de praznicul tău mare
Când te bucuri tu în Cer
Ea să simtă ușurare,
În nevoi și în dureri.
1957
Poezie inedită, culeasă de Nelu Baciu