|
Sunt eu
Sunt eu peste tot : frunza ce mestecă seva ... pajiștea umbrei ... liniștea câmpului, coaptă ... stropul ce bea din țărână soarele ... pana văzduhului ... dâra cernelii – trecând peste clipă ... zimțul secerii – cotul ce știe să-ndoaie ... praful de calcar nuntit la talpa barajului ... Sunt eu peste tot ochiul frumos și adânc al hotarului !... Din volumul « Echinox » La ceas de taină
... Dar e un ceas anume de liniște, ivit, când inima captează ce încă nu-i trăit, când se deschid văzduhuri ne-atinse de cuvânt, văzduh când ți-e cuvântul desprins de pe cuvânt !... Atunci se-aprind în fluvii tăcerile fierbinți și goală zbori, frumoaso, simțire ce nu minți, desferecând acorduri sublim când mă desprinzi ... Sunt eu, nemăsurata, în nesfârșite-oglinzi ... Din volumul « Echinox » Dacă somnul ...
Dacă somnul meu ar fi Dezbrăcat de zi – Ca ceasul – Și de noapte dezbrăcat, s-ar sfârși în mine pasul unui gând abia săltat și s-ar desfrunzi ca duzii certitudini și iluzii și răspunsuri și-ntrebări ... vai, m-aș rătăci prin clipa dezbrăcată de chemări ... Din volumul « Echinox » Căsnicie
Nadiei Cordun ... Și vine o vreme când te surprinzi femeie – uimită – în alte oglinzi ! Se-ntorc tulburătoare povești ... Ești și aici și dincolo ești ... Curg apele primăverilor, curg, cu vijelii de stele-n amurg; salcâmii din fundul grădinii se-ntorc, susură sălcii de aur și torc ... Ești tu, sau nu ești ? Rămâne s-aduci probe de foc și lăptuci, palmele – murmur și holdă și prag, pașii – răsură, inima – steag – inima ta, furtună și-oțel, urcată pe stemă de soare inel !... Din volumul « Echinox » Rondo
Pică zilele în mine, una dupa alta ... Vine iarăși noaptea și le fură, una dupa alta, iar, nelăsându-mi nici măcar dulcele-ți sărut pe gură ... Chiar și luna, ah, ce vulpe ! Lunecând din stea în stea, mă petrece spre-un alt mâine, s-aibă noaptea ce fura ! Numai dragostea-mi, nebuna, îmi adună la un loc pașii, împlinind cununa cântecului meu de foc ! Din volumul « Cântece de lună » Nu știu cine ...
Nu știu cine poartă vina ! Poate iarba cu sulfina, poate vântul, poate zarea, poate crângul cu cărarea, poate toamna cu pelinul, poate părul meu ca vinul, poate ochii tăi, sau poate șoapta mea pe jumatate ... Tot ne căutam de-o vreme mâinile printre poeme – ne strigăm, să ne audă pașii stinși sub nalba crudă ... Numai cântecul ne-aduce arși de dor la vreo răscruce, numai inima ne-adună – plopi de flacără și lună ... Din volumul « Cântece de lună » Veneai din șes ...
Veneai din șes, Cu caii murgi visând, Despiedicându-ți palmele uitate În mângâieri, Halucinate blând Pe umăru-mi ascuns Ca-ntr-o cetate ... Urcai încet prin tufe de pelin, Când soarele cu el se da de-a dura, Și beat erai De-atâta dulce chin ... Și îți tăiam, prin gard, Aprinsă Gura ... Dar tu încălecai !... Și pinteni dând, Treceai ca vântul, Necătând În urmă ... Eu te clădeam, Cu dorul meu flămând, Ca o lupoaică tânără Ce scurmă ... Din volumul « Cântece de lună » |
E vremea când încheg prietenii ...
E vremea când încheg prietenii și când îmi place să ofer petunii – efervescente cu-nfloriri târzii, ca-n preajma viscolirilor alunii ... se-ntoarce Anotimpul încărcat cu orbitoarele descărcări în creștet, și-un vânt albastru flutură ciudat, smulgându-mi de pe umeri vălul veșted ... E-o răsturnare-n vârste ? Poate nu-i decât o scară-a mea, pe care sui ... Din volumul « Echinox » Depinde ...
Vorbele-s ca și-al mării nisip: Poți să le-aduni, Poți să le dai chip ... (Din ele poți ridica și castele, cu geamuri din cioburi de stele ; marea se leagană – și unda-i verde chiar de le surpă nu ai ce pierde !) Vorbele-s ca și-al mării nisip : poți să le vânturi, poți să le dai chip ... Depinde numai de tine acum, dacă îți iese văpaie sau fum – dacă dărâmi, sau înalți ! Depinde de tine ce aripi le pui – și-n numele cui ... Din volumul « Echinox » Inima
La moara mea vin sacii plini de întuneric și de slavă ; și moara-i macină lumini, și ora-i limpede și gravă ... Și cerne sita ! Ritmic cern, mușcând din clipe-n lunga trântă, grăunții timpului etern și moara-i macină și cântă ! Nu te opri ! Îți dau să-mi bei văzduhul sufletului, moara, numai să-mi lași din anii mei cât peste veacuri să răsară ... Din volumul « Echinox » Primăvara-n Andrieșeni
De aici de jos de sub salcâmii goi ceru-i plin de drumuri amețite ; cuiburile putrede de ploi scapără în vântul alb copite ... Frâie lungi – păienjeniș de nori, mugurii cu botul umed, soare ... prin convalescențe și candori mă găsește sufletu-n picioare ... Din volumul « Echinox » Când ne vom despărți ...
Când ne vom despărți pe totdeauna, știu, va muri și soarele și luna ... O, pedepsit va fi cel ce rămâne să-l muște amintirea ca un câne ! Tu, clipă, luntrea mea spre veșnicie, fi-i creanga lui de dor și ciocârlie ... Din volumul « Echinox » Cântec mic
Încă nu mi-am colindat sufletul în lung și-n lat – să-i cunosc ungherele, mărul cel cu merele ... Undeva, într-un cotlon, încă tot mai joc șotron ... Încă tot mai zbor, mai zbor, luna, pasăre de dor, încă tot mai trec, mai trec, inima să mi-o petrec din tărâm în alt tărâm, alba lună din salcâm ... Din volumul « Cântece de lună » Cântec de leagăn
Lună nouă, Lună plină, vecină, dragă vecină, ieși oleacă în grădină, în cămeșa de lumină ... și te uită pe fereastră, să adoarmă fata noastră ... Ieși oleacă, să-i mai treacă dorul – bată-l-ar – de joacă! ... Lună, codrii tăi de stele nu-i mai plac copilei mele ! ... Iar din zare până-n zare nici o stea să-i placă n-are! ... și-n iatacul tău, să știi, nu mai are jucării ! Lebăda și vulpea mică le-a pierdut prin levănțică ... Carul mic și Carul mare, prin trifoiul dat în floare ... Vulturul și leul mic i-a pierdut prin iarba-n spic ... Găinușa – ce să spui – nu-i, de ieri, cu tot cu pui !... Din volumul « Cântece de lună » Autograf 1
N-aș vrea să mor decât atunci când vouă, oameni, vouă, prunci, v-aș dărui, cu versul meu, întregul inimii fior ... O, (Să mă ierte Dumnezeu!) ar însemna să nu mai mor ! Autograf 2
Nu știu să chiui, nici să-ndrug ! Mi-i cântecul de lână plug, pășit cumva să nu strivească sămânța florii vrând să crească ... Mai dulce-mi pare pâinea-n vară de-i simt și urma ei stelară ... |
