Pribegie
(de Mihail Steriade)
Simțeam un dor nelămurit de a pleca
spre « undeva »
în zi de vară,
când paserile-n sân de crâng
aleanurile-n cânt își plâng.
O, doru-n straie de melodie clară !...
Și am pornit ; nu știu
de-aveam în minte grija ca s-ajung
spre-un sat, nici gândul că-o să fiu
pribeag
pe-un drum necunoscut și lung.
Și m-am lăsat în voia lui ca să mă poarte ...
aceleași căi te duc spre-același țel :
Orice cărare duce înspre moarte,
cum în spre viață duc aceleași vechi cărări.
Trecui doinind prin lunci, pe dealuri,
mă odihnii în iarba moale, ca în șaluri,
apoi am dat de-un lan cu grâne coapte
ce se-ngâna cu vântu-n șoapte ;
și m-am oprit.
Pe după deal îngenunchease soarele ...
și pentru că venise-aproape de pământ
își risipea și aurul și-odoarele
pe care i le dase Tatăl Sfânt.
Și cum priveam spre lan, văzui pășind
un moș cu ochii-albaștri strălucind,
purtând pe brațe snop de grâu scânteietor ;
și-n măreția de-asfințit
mi s-a părut că-i Dumnezeu care-a venit
să-și ia din rodul minunatului ogor.
Din volumul « Pajiștile sufletului », 1923
(de Mihail Steriade)
Simțeam un dor nelămurit de a pleca
spre « undeva »
în zi de vară,
când paserile-n sân de crâng
aleanurile-n cânt își plâng.
O, doru-n straie de melodie clară !...
Și am pornit ; nu știu
de-aveam în minte grija ca s-ajung
spre-un sat, nici gândul că-o să fiu
pribeag
pe-un drum necunoscut și lung.
Și m-am lăsat în voia lui ca să mă poarte ...
aceleași căi te duc spre-același țel :
Orice cărare duce înspre moarte,
cum în spre viață duc aceleași vechi cărări.
Trecui doinind prin lunci, pe dealuri,
mă odihnii în iarba moale, ca în șaluri,
apoi am dat de-un lan cu grâne coapte
ce se-ngâna cu vântu-n șoapte ;
și m-am oprit.
Pe după deal îngenunchease soarele ...
și pentru că venise-aproape de pământ
își risipea și aurul și-odoarele
pe care i le dase Tatăl Sfânt.
Și cum priveam spre lan, văzui pășind
un moș cu ochii-albaștri strălucind,
purtând pe brațe snop de grâu scânteietor ;
și-n măreția de-asfințit
mi s-a părut că-i Dumnezeu care-a venit
să-și ia din rodul minunatului ogor.
Din volumul « Pajiștile sufletului », 1923