Fabula moralei

Într-o noapte,
De vis,
Diafană,
Pe un lac,
Sub tremur de lună,
Pluteau împreună
O rață
Și o lebădă wagneriană.

- "Uită-te la ea, ce îngâmfată",
Șopti rața înciudată.
"Dacă stai și te socoți bine,
Ce diferență între ea și mine?
Aceleași pene
Și același cioc,
Ce mai calea-valea,
A avut noroc,
Arză-o-ar focu' s-o arză,
Vedea-o-aș pe varză!"

E și în istoria asta
O socoteală,
Deși cam strâmbă
Și
Cam

i-MORALĂ:

Dacă nu poți să urci,
Măcar să bârfești și să spurci.

---

Fabula modestiei

"Dragul meu,
Îngăduie-mi
Să-ți dau o povață:
Știi care e filozofia
În viață?
Să-ți măsori,
Cuminte,
Întinderea pasului,
Să-ți cunoști,
Cu alte cuvinte,
Lungul nasului."

Ați fi bănuit
Cine a rostit
Acest axiom savant?

Un elefant.

Iar istoria mi se pare
atât de fenomenală,
că renunț la

MORALĂ.

---

Variantă la

Vara fiind secetă,
Vânt și insolație,
A rămas furnica
Fără alimentație.

Și-a pornit la greier
Să se împrumute.
Știu ce așteptați:
S-o gonească: "Du-te"!

Aș! Nici pomeneală,
S-a dus la cămară
Și-a împărțit cu dânsa
Munca lui de-o vară.

Fiindcă, dacă, poate,
Nu-i destul de harnic,
Nu uitați un lucru:
Greierele-i darnic.

Iar

MORALA artei

Nu e decât una:
Să disprețuiască
Ura
Și ranchiuna.

---

Fabula disputei

Zise vântul către mare:
"- Ești sărată,
Mi se pare."

Spuse marea către vânt:
"- Nestatornic,
N-ai cuvânt."

Zise vântul: "- Ai rechini".
Spuse marea:
"- Și-alte vini?"

"Zise", "spuse", "vântul", "marea"...
Te apucă disperarea
Cu disputa lor,
Sterilă,
Puerilă,
Inutilă...

Vi se pare că

MORALA

Este cam anemică?
Va răspund că e cum este
În orice polemică.

---