Interdicție
(de George Călinescu)
Nici n-ai ieșit pe ușa cea de perete dată,
Și-ncep să număr ziua când vei veni din nou,
Mă învelești cu părul și mă săruți o dată,
Și pieri din fața mea cântând ca un ecou.
Iubirea mea-i făcută din grijă și-așteptare,
Să merg cu tine-alături îmi este interzis.
Stai într-un turn de aur sclipind în depărtare,
Și ca s-ajungi la mine tu zbori peste-un abis.
La ora fermecată te-aștept cu îndoială,
De-ntârzii simt o spaimă, de vii, melancolie,
Mi-e teamă de-aceea zi în veci catastrofală
Când nu te va mișca a mea thaumaturgie.
Din mine trupul tău nu se va face rodnic,
Puțin te strâng în brațe, mai mult te văd în vis,
Nu-ți voi fi mire sacru, ci pururi un logodnic,
Să merg cu tine-alături îmi este interzis.
Din volumul „Lauda lucrurilor – Statornicie”, 1963
(de George Călinescu)
Nici n-ai ieșit pe ușa cea de perete dată,
Și-ncep să număr ziua când vei veni din nou,
Mă învelești cu părul și mă săruți o dată,
Și pieri din fața mea cântând ca un ecou.
Iubirea mea-i făcută din grijă și-așteptare,
Să merg cu tine-alături îmi este interzis.
Stai într-un turn de aur sclipind în depărtare,
Și ca s-ajungi la mine tu zbori peste-un abis.
La ora fermecată te-aștept cu îndoială,
De-ntârzii simt o spaimă, de vii, melancolie,
Mi-e teamă de-aceea zi în veci catastrofală
Când nu te va mișca a mea thaumaturgie.
Din mine trupul tău nu se va face rodnic,
Puțin te strâng în brațe, mai mult te văd în vis,
Nu-ți voi fi mire sacru, ci pururi un logodnic,
Să merg cu tine-alături îmi este interzis.
Din volumul „Lauda lucrurilor – Statornicie”, 1963