Am stat la panda, sub un gard, o noapte-ntreaga Cu gandul sa ucid, caci mi-era foame Si am ramas asa, tarziu, in intuneric, In linistea orasului ce doarme.
Cand am iesit in strada, tremuram Si am scrîsnit, muscandu-mi pumnu-n dinti. Doi oameni ce treceau au zis : « Ah ! Dumnezeu cu dansul ! Si-a iesit din minti ! »
De-atuncea, port in mine razvratirea Si suferinta celor care tac, Prieten nu mai sunt de-acuma Altor, decat doar omului sarac.
Cu pumnii stransi – parca-s de fier – Strig mantuirea celora ce pier Si-n lume ca un fulger ma avant Sa saman razvratire pe pamant.
Nu-mi pasa de nimic, de nimeni, Sunt insetat dupa dreptate. De-o fi ca sa raman chiar singur, La poarta nimanui n-oi bate.
Din volumul « Sange de taran » 1936
La moartea copilului
Nu-mi trebuie nici prapuri, nici popi ! – Strigat-am cand copilu-mi sta pe masa, Cu zambetul pierdut in coltul gurii, De parca-avea sa spuna: “Lasa, lasa,
Nu fi rau, taticule, cu cele sfinte » Nevasta mea aprinde-o lumanare Langa gramada carnii noastre amortite Ce s-a desprins din noi – si cum ne doare !
De saracie e murit – micutul ! Si-n ajutorul nostru nimeni n-a venit. Cand ne-am culcat, el plans-a, Apoi ne-a sarutat pe ochi si-a adormit.
A doua zi, noi dusu-ne-am la munca Si l-am lasat sa doarma mai tarziu. Cand ne-am intos, dormea ... De-atuncea, N-a fost in lume suflet mai pustiu ...
Din volumul « Sange de taran » 1936
Marea
Imi place marea cand e-nfuriata, Cand chiuie si striga desperata, Cand, obosita, tace ca o fiara, Pandind din nou, cum ar putea sa sara, Privind prin transparentele meduze La tarmurile in colorate bluze.
Ce inseamna glasul marii pe furtuni, O stiu pescarusii si micii lastuni, Care se-nspaimanta si racnesc pe maluri, Privind cum se-nalta muntele de valuri. Barcile, pescarii par o jucarie Pe intinse ape prinse de urgie.
Imi place marea cand e-nfuriata, Dansand, din tarm in tarm, turbata, Apoi tacand si ramanand domoala Cu dare de lumina si de smoala.
Luceferii rasar pe cer puzderii. Victoriosi se-ntorc corabierii.
Din volumul « Pentru inima ce arde » 1955
Cersetorii
Sunt cersetori in sat la noi Toti invalizii de razboi.
In case au virtuti in rame – Rasplata plansului de mame.
Ei par a fi straini de sat, Desi aicea s-au jucat,
Desi aice s-au nascut – Azi satul li-i necunoscut ...
Din volumul « Sange de taran » 1936
Mugurul
Fiicei mele Ileana
Pruncul strans in brate-l tin Sa nu stie de suspin. Il asez lin in copaie Sa nu stie de razboaie.
Pruncul a scancit, viseaza, Tata-i sta la cap de paza. Ii vorbesc, il prind in graba Ca pe-un licurici din iarba.
Genele-i clipesc si tes Viitor de veacuri des, Viitor senin, curat, Ca obrazu-i sarutat.
Din volumul “Anii tineri” 1951
In lagarul mortii
In amintirea nevinovatelor fiinte ucise de hitleristi, in leaganul de la Auschwitz, cu bomboane otravite
De raset e plina aleea In lagarul groaznic al mortii ... Se joaca un card de fetite, Frumoase cu albe rochite, Pe care cazusera sortii Sa moara in ziua aceea ...
Mai canta o pasare-n pom In lagarul groaznic al mortii ... I-i cantecul plin de-ntristare In clipa senina, cu soare, Pe care o-ntuneca hotii, Jivina cu chipul de om ...
Sunt flori inflorite din jale In lagarul groaznic al mortii ... Silita e-a lor bucurie! Nici una din ele nu stie Ca-s date in bratele noptii Ce-ngheata trupurile goale ...
Fetitele dorm obosite In lagarul groaznic al mortii ... S-aude o voce cumplita ... Si raza de luna-i cernita ... Suspina si pagina cartii De faptele crimei cumplite ...