Transfigurare
(de Constantin-Aurel Dragodan)
Ci am pornit demult, odată, mut,
Ușor ca un profet mergând pe ape.
Alături, geamănul meu frate Lut,
Anevoia prin gloduri și hârtoape.
Suiam, suiam, transfigurat, întruna
Cetatea Viața rămânând în vale.
Se aninase-n părul nopții luna:
Tiară grea, bătută în opale.
Și sus, Domnița așteptând zâmbea
Și-i străluceau la gât lunare salbe,
Când porumbeii mâinilor ei albe,
Sfios se cuibăriră-n palma mea.
Tăcuți, am stat sub boltă de arțari.
Preludii moi foșneau prin tufănele,
Iar visul meu, cu aripile grele,
Plutea prin raiul ochilor ei mari.
Ciudate lumi își tremurau paloarea
Răsfrânte în pupile nemișcate:
Pygmalion însuflețind splendoarea
Din dăltuirea marmurei curate.
Orfeu cu magica Euridice
Culcată sub melodice delire;
Icar plutind ca albele caiace
Pe clara adierii unduire;
Cu Beatrice, Dante-n verzi landouri,
Alunecând prin apele luminii;
Gândind, Socrate-n liniștea grădinii,
Iar Pavel în extaz, sub tălpi cu nouri.
..........................................................
Și-am stat așa, în noaptea minunată
Pierdut prin ochii zânei din povești,
Dar trandafirii zorilor deodată
Îmbobociră-n tufele cerești.
- Psyché, Psyché! șoptii – rămâi cu mine...
- Iubitul meu, să mergem! Ziua vine!
Din cupa nopții, apă vie gustă
Și-n umbra ce ne-nvăluie, augustă,
Logodnă să serbăm la-nalte cine.
Cutremurat de-un farmec sfânt și blând,
Aș fi plecat cu ea-n rădvan de boare,
Dar Lut, sfâșietor și greu gemând,
Înlănțuise gleznele-mi ușoare.
Și-a dispărut alaiu-mpărătesc,
Cu lumile de umbre și mister.
Eu am rămas cu Lut, să rătăcesc,
Topindu-mi doru-n cântece, stingher.
Din antologia „Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu
(de Constantin-Aurel Dragodan)
Ci am pornit demult, odată, mut,
Ușor ca un profet mergând pe ape.
Alături, geamănul meu frate Lut,
Anevoia prin gloduri și hârtoape.
Suiam, suiam, transfigurat, întruna
Cetatea Viața rămânând în vale.
Se aninase-n părul nopții luna:
Tiară grea, bătută în opale.
Și sus, Domnița așteptând zâmbea
Și-i străluceau la gât lunare salbe,
Când porumbeii mâinilor ei albe,
Sfios se cuibăriră-n palma mea.
Tăcuți, am stat sub boltă de arțari.
Preludii moi foșneau prin tufănele,
Iar visul meu, cu aripile grele,
Plutea prin raiul ochilor ei mari.
Ciudate lumi își tremurau paloarea
Răsfrânte în pupile nemișcate:
Pygmalion însuflețind splendoarea
Din dăltuirea marmurei curate.
Orfeu cu magica Euridice
Culcată sub melodice delire;
Icar plutind ca albele caiace
Pe clara adierii unduire;
Cu Beatrice, Dante-n verzi landouri,
Alunecând prin apele luminii;
Gândind, Socrate-n liniștea grădinii,
Iar Pavel în extaz, sub tălpi cu nouri.
..........................................................
Și-am stat așa, în noaptea minunată
Pierdut prin ochii zânei din povești,
Dar trandafirii zorilor deodată
Îmbobociră-n tufele cerești.
- Psyché, Psyché! șoptii – rămâi cu mine...
- Iubitul meu, să mergem! Ziua vine!
Din cupa nopții, apă vie gustă
Și-n umbra ce ne-nvăluie, augustă,
Logodnă să serbăm la-nalte cine.
Cutremurat de-un farmec sfânt și blând,
Aș fi plecat cu ea-n rădvan de boare,
Dar Lut, sfâșietor și greu gemând,
Înlănțuise gleznele-mi ușoare.
Și-a dispărut alaiu-mpărătesc,
Cu lumile de umbre și mister.
Eu am rămas cu Lut, să rătăcesc,
Topindu-mi doru-n cântece, stingher.
Din antologia „Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu