Îndepărtare
(de Ion Caraion)
Prin ușa deschisă – brâu gros de umbră –
plopii izbucneau către cer.
Și degetele-i alergau pe clape,
tremurătoare ca frunza plopului.
Pașii cuiva s-au oprit în noapte.
Din ochii ei ca fumul de țigară,
zbura un fluture.
Timp cu coviltirul sur.
... și am iubit-o pe femeia aceea,
care nu m-a întrebat nimic niciodată.
Din volumul “Eseu”
(de Ion Caraion)
Prin ușa deschisă – brâu gros de umbră –
plopii izbucneau către cer.
Și degetele-i alergau pe clape,
tremurătoare ca frunza plopului.
Pașii cuiva s-au oprit în noapte.
Din ochii ei ca fumul de țigară,
zbura un fluture.
Timp cu coviltirul sur.
... și am iubit-o pe femeia aceea,
care nu m-a întrebat nimic niciodată.
Din volumul “Eseu”