Noapte de iarnă
(de Boris Pasternak) Ningea, ningea pe-ntreg pământul, În toată zarea. Ardea lumânarea pe masă, Ardea lumânarea. Cum, vara, roiesc musculițe În jurul luminii, noian, Toți fulgii, toți fulgii din curte Se-nvârtejeau la geam. Lipea pe geam viscolul cercuri, Săgeți indicând depărtarea, Ardea lumânarea pe masă, Ardea lumânarea. Strângea tavanul luminat Tot umbre bizare, Destine ale încrucișării, Încrucișări de mâini, încrucișări de picoare. Și doi pantofiori lunecau Cu zgomot sec jos, Pe rochie lumânarea își picura Lacrimile, sfios. Și totul pierea în pâcla zăpezii, Albă, căruntă, Ardea lumânarea pe masă, O rugăciune de sfântă. Și un ungher sufla în feștilă Și focul ispitei învolburate Își ridica precum un înger Două aripi încrucișate. A nins toată luna, în februarie, Și mereu, ca ninsoarea, Ardea lumânarea pe masă, Ardea lumânarea. Versuri din romanul "Doctorul Jivago" (1946 - 1953) Traducere de Marin Sorescu |
Imagine: Georges de La Tour [Public domain]
|