Strofe pentru o fată
(de Vasile Voiculescu)
Știu de ce ești albă și nepăsătoare...
Carnea ta e suflet înghețat; de ger,
Aburii stau încă țurțuri și ninsoare
Toată dimineața zilei lui prier.
Gerul dimineții și-al copilăriei
Dăinuiește-n tine, dezmorțit puțin...
Sânii duri, doi țurțuri, spun din crețul iei
Prourul vieții rece și senin.
Carnea ți-e de suflet, sufletul de carne,
Unul și același sloi, de ce să-l rup?
N-a-nceput în aburi gheața să se-ntoarne,
Albă, numai suflet, suflet încă trup!...
Dar, încet, sub ochiul soarelui de vară,
Moleșită-n zâmbet, sau în lacrimi noi,
Toată amintirea strânsă-n carnea clară
Aburind, sui-va sufletul înapoi...
Izvorăsc din carne sufletele oare?
Știu atât, că dacă astăzi ești de stei,
Carnea-nduioșată și-atotștiutoare
Îți va face-un suflet din topirea ei.
Din volumul "Poeme cu îngeri", 1927
(de Vasile Voiculescu)
Știu de ce ești albă și nepăsătoare...
Carnea ta e suflet înghețat; de ger,
Aburii stau încă țurțuri și ninsoare
Toată dimineața zilei lui prier.
Gerul dimineții și-al copilăriei
Dăinuiește-n tine, dezmorțit puțin...
Sânii duri, doi țurțuri, spun din crețul iei
Prourul vieții rece și senin.
Carnea ți-e de suflet, sufletul de carne,
Unul și același sloi, de ce să-l rup?
N-a-nceput în aburi gheața să se-ntoarne,
Albă, numai suflet, suflet încă trup!...
Dar, încet, sub ochiul soarelui de vară,
Moleșită-n zâmbet, sau în lacrimi noi,
Toată amintirea strânsă-n carnea clară
Aburind, sui-va sufletul înapoi...
Izvorăsc din carne sufletele oare?
Știu atât, că dacă astăzi ești de stei,
Carnea-nduioșată și-atotștiutoare
Îți va face-un suflet din topirea ei.
Din volumul "Poeme cu îngeri", 1927