Nici o iluzie ...
(de Margareta Sterian)
​
Nici o iluzie nu mai este posibila,
in ciuda frumusetii zilei de toamna,
a norilor falnici in asfintit ...
Atat de mult am crezut, am iubit
sarbatoreasca alee ce se asternea inaintea mea,
a lumii calda imbratisare, ce mie mi se cuvenea.
Unde e zborul, exaltarea, universul, uimit,
de la mine astepta dezlegarea ...
Imensa e puterea visului de la inceput !
Am vrut sa dau si sa primesc, sa stapanesc,
sa ard, sa ard si iata:
o randunica speriata asteapta noaptea si ultimul zbor ...