Nici o iluzie ...
(de Margareta Sterian)
​
Nici o iluzie nu mai este posibilă,
în ciuda frumuseții zilei de toamnă,
a norilor falnici în asfințit ...
Atât de mult am crezut, am iubit
sărbătoreasca alee ce se așternea înaintea mea,
a lumii caldă îmbrățișare, ce mie mi se cuvenea.
Unde e zborul, exaltarea, universul, uimit,
de la mine aștepta dezlegarea ...
Imensă e puterea visului de la început !
Am vrut să dau și să primesc, să stăpânesc,
să ard, să ard și iată:
o rândunică speriată așteaptă noaptea și ultimul zbor ... ​