Mă tem
(de Al. Ceușianu)
Din creştet azuriu de munte
Privesc înneguratul asfinţit.
Păreți de stânci cu ascuţişuri ciunte
Își pironesc tăcerea 'n infinit.
Pe orizont se profilează linii
De culmi, ca cifre 'ntr'un cadran rotund
În care vecinicia adâncimii
A încremenit vremelnicii afund.
În setea aşteptărilor supreme
Îmi caut reazămu 'n zadar în cer;
De jos s'anină mreje de sirene
Trezindu-mi pofta de căderi.
« Scăpare » -- glasu-mi rătăceşte 'n lume
Ca o săgeată repezită 'n gol...
Şi desnădejdea mea nu are nume,
N'am împotriva cui să mă răscol.
Se macină pietrişul sub călcâie,
Slăbesc puterile, plămânii gem...
Din mine ---- om- nu ştiu ce-o să rămâie
Când mie Dumnezeu să-mi fiu... mă tem.
(Azi).
Antologia poeților tineri
(de Al. Ceușianu)
Din creştet azuriu de munte
Privesc înneguratul asfinţit.
Păreți de stânci cu ascuţişuri ciunte
Își pironesc tăcerea 'n infinit.
Pe orizont se profilează linii
De culmi, ca cifre 'ntr'un cadran rotund
În care vecinicia adâncimii
A încremenit vremelnicii afund.
În setea aşteptărilor supreme
Îmi caut reazămu 'n zadar în cer;
De jos s'anină mreje de sirene
Trezindu-mi pofta de căderi.
« Scăpare » -- glasu-mi rătăceşte 'n lume
Ca o săgeată repezită 'n gol...
Şi desnădejdea mea nu are nume,
N'am împotriva cui să mă răscol.
Se macină pietrişul sub călcâie,
Slăbesc puterile, plămânii gem...
Din mine ---- om- nu ştiu ce-o să rămâie
Când mie Dumnezeu să-mi fiu... mă tem.
(Azi).
Antologia poeților tineri