Elegie pentru păpușa cu tărâțe
(de Eugen Ionescu)
S-a sfărâmat.
Păpușa era o păpușă caraghioasă.
Când trăgeai sfoara stângă,
Și piciorul stâng,
Când trăgeai sfoara dreaptă.
Acum nu mai mișcă nimic
Și nimeni nu poate face nimic.
Nimeni nimic.
Gata.
Ea are ochiul bleg și plângăreț,
Gura strâmbă,
Și din cot și din cap și din gât:
Tărâțe, tărâțe, tărâțe.
N-avea numai tărâțe în ea.
Sângele s-a scurs și nu s-a văzut
Dar viața a rămas sugrumată.
Și vârâtă aici printre paie,
Printre zdrențe,
Printre lemne,
Sub pupila bleagă de cârpă
Nu este pentru nimeni un păcat.
Păpușa era o păpușe caraghioasă
Și julită la nas.
Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu
“Acești mari poeți mici”
(de Eugen Ionescu)
S-a sfărâmat.
Păpușa era o păpușă caraghioasă.
Când trăgeai sfoara stângă,
Și piciorul stâng,
Când trăgeai sfoara dreaptă.
Acum nu mai mișcă nimic
Și nimeni nu poate face nimic.
Nimeni nimic.
Gata.
Ea are ochiul bleg și plângăreț,
Gura strâmbă,
Și din cot și din cap și din gât:
Tărâțe, tărâțe, tărâțe.
N-avea numai tărâțe în ea.
Sângele s-a scurs și nu s-a văzut
Dar viața a rămas sugrumată.
Și vârâtă aici printre paie,
Printre zdrențe,
Printre lemne,
Sub pupila bleagă de cârpă
Nu este pentru nimeni un păcat.
Păpușa era o păpușe caraghioasă
Și julită la nas.
Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu
“Acești mari poeți mici”