Balconul

​Stăpână pe-amintire, iubită-ntre iubite!
Tu, grija mea și unic tezaur de plăceri!
Mai știi tu dezmierdarea iubirii fericite,
Căminul blând și vraja văraticelor seri,
Stăpână pe-amintire, iubită-ntre iubite!

În serile când lampa ne lumina plăpând
Sau pe balcon în roze amurguri visătoare,
Ce dulce-ți era sânul și sufletul ce blând!
Ne-am spus adesea lucruri în veci nepieritoare
În serile când lampa ne lumina plăpând!

Cât de frumos e-apusul în serile senine!
Ce adâncime-n spațiu și-n suflet ce delir!
Crăiasă-ntre iubite, când m-aplecam spre tine,
A sângelui mireasmă visam să ți-o respir.
Cât de frumos e-apusul în serile senine!

Pe nesimțite noaptea prindea să crească lin
Și ochii mei privirea cercau să ți-o ghicească
Și îți sorbeam suflarea, o, farmec!, o, venin!
Și-ți adormeam piciorul în mâna mea frățească.
Pe nesimțite noaptea prindea să crească lin.

Știu să-mi aduc aminte de clipele senine
Și-mi văd din nou trecutul în poala ta pitit;
Căci unde vraja-ți dulce o pot găsi mai bine
Decât în blându-ți suflet și-n trupul tău iubit?
Știu să-mi aduc aminte de clipele senine!

Aceste jurăminte, miresme, sărutări,
Din hăuri nepătrunse se vor mai naște oare
Cum, după ce se scaldă în nesfârșite mări,
Pe cer se urcă iarăși întineritul soare?
- O, vis! o, jurăminte! miresme! sărutări!

Traducere de Al Philippide

Poezie culeasă din "Poezia ieșeană contemporană", Casa Județeană a creației populare Iași, 1968

---

XXIV Smerit te-ador asemeni cu bolta cea nocturnă

Smerit te-ador asemeni cu bolta cea nocturnă
O, amforă-a tristeții, o, mare taciturnă,
Mai scumpă mi-ești, frumoaso, cu cât mi te strecori
Tu, nopțile podoabă, de-mi pare uneori
Că dinadins, ironic, distanțe-aduni în jur,
Ce brațele-mi separă de-un nesfârșit azur.

M-arunc sa dau atacul și-asaltul meu e-n toi -
Ca pe un leș când viermii se-nverșunează roi -
Și scumpă mi-e, o fiară, cumplită, nemiloasă,
Chiar și răceala care te face mai frumoasă.


Din volumul "Din poezia de dragoste a lumii", Tălmăcire, selecție și prefață de Maria Banuș, Editura Minerva, București, 1987

---

Imn frumuseții

Vii din înalte ceruri sau ieși din adâncime,
O, Fumusețe? Reaua și buna ta privire
Împrăștie de-a valma și fericiri și crime,
De-aceea tu cu vinul te potrivești la fire.

În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;
Sărutul tău e-o vrajă și-o amforă ți-i gura;
Și când reverși miresme de-amurguri cu furtună
Se face laș eroul, vitează stârpitura.

Răsari din hăul negru? Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câne pe poala ta se ține;
Și bucurii și chinuri tu sameni la-ntâmplare;
Stăpână ești și nimeni nu e stăpân pe tine.

Calci peste morți de care îți râzi cu mult dispreț;
Ai juvaeruri multe și Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut, și - Omorul e-un breloc de preț
Pe pântecul tău mândru săltând cu voluptate.

Orbitul flutur zboară spre tine, lumânare,
Slăvindu-te drept torță când a-nceput să ardă.
Acel ce-și strânge lacom iubita-n brațe pare
Un muribund ce-n taină mormântul și-l dezmiardă.

Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,
O, Fumusețe, monstru naiv și fioros!
Când ochii tăi, surâsul, piciorul tău mă-mbie
Spre un infinit de-a pururi drag și misterios?

Sirenă rea sau Înger, drăcească sau divină,
Ce-mi pasă când tu - zână cu ochi de catifea,
Mireasmă, ritm, lucire, o! singura-mi regină! -
Faci lumea nu prea slută și clipa nu prea grea?

Traducere de Al Philippide

Poezie culeasă din "Poezia ieșeană contemporană", Casa Județeană a creației populare Iași, 1968

---

Unei trecătoare

Asurzitoare, strada în jurul meu mugea.
Înaltă și subțire, durere maiestoasă
În voalurile-i negre de doliu, fastuoasă
Și mândră, o femeie trecu prin fața mea

Cu sprinten mers și zvelte picioare statuare.
Eu mă-mbătam privind-o și beam, ca pe-un venin,
Din ochiul ei, cer vânăt de uragane plin,
Plăcerea ce ucide și vraja care doare.

Un fulger... apoi noaptea! - Făptură fără drum,
Tu care c-o privire m-ai renăscut deodată,
Abia în veșnicie te voi vedea de-acum?

În alte părți, departe! tărziu! sau <i>niciodată!</i>
Căci nu-mi cunoști cărarea, nu știu spre ce mergeai,
O, tu zadarnic dragă, o tu, care știai!

Traducere de Al Philippide

Poezie culeasă din "Poezia ieșeană contemporană", Casa Județeană a creației populare Iași, 1968

---