Amurg
(de George Bacovia)
Pe seară, la geamuri, un nour violet și de aramă,
Pe drum, l-aceeași oră, se târâie un lanț de fier,
Și coincidențe aranjate pe-o tristă gamă -
Azi iar mi-i frică... și cred, și sper...
O zi fără anotimp și ordine militară,
Și prin vecini s-aud mici pregătiri de masă,
Însă produsele au început să dispară -
Și mulți au plecat, și noaptea se lasă.
Cu toții spun că bine le-a făcut
Sau că un geniu se va naște -
Iar studiul crește cu tactul tăcut...
O ființă supremă, dintre noi, ne cunoaște.
Cuvântul liber, București, an II, nr 48, 16 ian 1921, p 21
Din volumul „Cu voi”, 1930
(de George Bacovia)
Pe seară, la geamuri, un nour violet și de aramă,
Pe drum, l-aceeași oră, se târâie un lanț de fier,
Și coincidențe aranjate pe-o tristă gamă -
Azi iar mi-i frică... și cred, și sper...
O zi fără anotimp și ordine militară,
Și prin vecini s-aud mici pregătiri de masă,
Însă produsele au început să dispară -
Și mulți au plecat, și noaptea se lasă.
Cu toții spun că bine le-a făcut
Sau că un geniu se va naște -
Iar studiul crește cu tactul tăcut...
O ființă supremă, dintre noi, ne cunoaște.
Cuvântul liber, București, an II, nr 48, 16 ian 1921, p 21
Din volumul „Cu voi”, 1930