|
Amintire - Maria Vergora
La banca noastră,
Scândura de brad s’a rupt.
Alăturea,
S’a ridicat statuea unui mort.
Iar florile de-atunci din luna Maiu,
În raft au prins miros de mucegaiu.
Teii, azi pustii de frunze și de flori,
Nu-mi răscolesc în trup aceiași noi fiori
Cu care te-așteptam să vii
Pe aceiași bancă’n fiecare zi.
Din trupu-i un picior, acum, e frânt.
Și-o ‘mprejmuie o taină de mormânt ...
Îmi spune mult tăcerea ei, prea mult.
Iar azi mi-e teamă s-o-nțeleg, s-o mai ascult!
Puteți citi și alte poezii de Maria Vergora pe pagina poetului de pe siteul nostru.
Vizitați blogul nostru http://cerculpoetilor.blogspot.com pentru a citi poezii trimise de abonații noștri.
Ne puteți găsi și pe Facebook sau Twitter
|
|
|
