Brancardier
(de Perpessicius)
Moare toamna în petale de cicori,
Mor pe-ncetul și cicorile-n vâlcea,
Fâlfâie-n răstimpuri sumbrul crep de ciori
Peste câmpul gol și peste viața mea.
Vine vijelia răbufnind din zări,
Răscolește totul ce-ntâlnește-n drum,
Sugrumată moare floarea pe cărări,
În viespar de schije, pulbere și fum.
De vrei să dai sprijin trupului învins,
Suflete, îți cată adăpost în cer:
N-a rămas pe-ntinsul văilor cuprins
Decât Dumnezeu din cer, brancardier.
Muratan, 1916
Din volumul „Scut și targă”, 1926
(de Perpessicius)
Moare toamna în petale de cicori,
Mor pe-ncetul și cicorile-n vâlcea,
Fâlfâie-n răstimpuri sumbrul crep de ciori
Peste câmpul gol și peste viața mea.
Vine vijelia răbufnind din zări,
Răscolește totul ce-ntâlnește-n drum,
Sugrumată moare floarea pe cărări,
În viespar de schije, pulbere și fum.
De vrei să dai sprijin trupului învins,
Suflete, îți cată adăpost în cer:
N-a rămas pe-ntinsul văilor cuprins
Decât Dumnezeu din cer, brancardier.
Muratan, 1916
Din volumul „Scut și targă”, 1926