|
Pe pustă
Plâng vânturile... Mânjii se joacă și nechează, Și pusta-ntreagă plânge în dulcea după-amiază, Iar iepele robuste Pasc leneșe-n răcoarea nemărginitei puste... Trec leneșe în soare, cu pași mărunți, superbi, Și din belșugul verde al fragedelor ierbi, Brusc capetele mândre și le ridică arare, Ca niște voluptoase femei de viță mare... Prin pulberea solară, ca subt vrăjite pânze, Neastâmpărate-aleargă strălucitoare mânze... Sălbatice, aprinse, capricioase mânze... Le-mbată zarea albă și vântu-ațâțător... Zefiri răsfață coama pe gâturile lor, Le umplu de fior... Și ele-aleargă-aleargă Și se opresc apoi, Pentru-a porni din nou, cu pași tot mai vioi... În carnea-nfloritoare, porniri nebune ard Și ca fardate straniu c-un nestatornic fard Lucesc în ceasul ăstor însângerări solare... Pe pusta necuprinsă, cu iarbă grasă, -naltă, Aleargă furtunatic, Aleargă mânze una mai mândră ca cealaltă... Se-ntorc și pleacă iarăși în salturi tot mai vii.. Parc-au scăpat din stranii, nomade herghelii... Din când în când în față-mi s-opresc... Și – majestoase, Dulci, mă privesc asemeni femeilor frumoase... Și-uimit rămân cuprins de-o-nfiorare veche, Ca-n fața unor vii statui fără pereche... August anină-n coame multicolore jerbe, Iar vântu-ațâță pofte în mânzele superbe. Din antologia "Acești mari poeți mici" alcătuită de Mihai Rădulescu Mă răsucesc, mă zbat
Mă răsucesc, mă zbat în gol, în glod... gândul -fir nevăzut- mi-l înnod, mi-l deznod, patimi flămânde mă mușcă, mă rod... Doamne, găsi-voi spre Tine vrun pod, pentru foamea-mi de cer, pentru pașii-mi ce-n gloduri se-afundă și pier, pentru trăirea-mi fără flori și fără rod?! Ca un haiduc zdrențuit de plumbi, olog, năuc, la răscruci sudorile de foc mi le usuc și-mi înfrân pornirile ce spre abis mă duc... Doamne, Doamne, încotro s-apuc?! Din antologia: "Acești mari poeți mici" alcătuită de Mihai Rădulescu |
Am înflorit întocmai ca un măr
Am înflorit întocmai ca un măr în vântul aspru și fugarnic, am înflorit cum totul înflorește - zadarnic... M-au izbit atâtea aspre, repezi, trecătoare vijelii, și dacă m-am bocit sau stat-am împietrit și mut, n-am câștigat nimic, nici n-am pierdut... Oricât ne-am zbate, cât ne-am opinti, ca mâne toți, la fel, ne-om întâlni, în tăcerile de vecinicii, frate vierme!... Din antologia: "Acești mari poeți mici" alcătuită de Mihai Rădulescu Prin vânturi ce latră
Prin vânturi ce latră, sui cu pași de piatră, poteca răsleață: ce șchioapă și-ngheață, către stâni de ceață... Arșițe mă coc, umbra-mi: greu cojoc, parc-ar fi de foc, parc-aș duce așa pe cărarea grea, veacurile-n ea... Și așa cum sui, pieptul muntelui, un gând ca un cui mă izbește, șui: uite turma!... Nu-i!... Caut-o, de poți, peste munții toți, peste munții toți! Cum mă întărât după-atât urât, sângerând, în gât, se-ntâlnesc de-a valma: ruga și sudalma... Prin brazi, prin brădui, pe poteci haihui, ochii-mi văd ce nu-i... Pașii, smulși domol, calcă parcă-n gol, peste munți sălhui: pași ai nimănui, pași ai nimănui... Fluieru-n șerpar, În șerpar de jar, glas vrea să înjghebe, munții să-i întrebe... Printre crengi de sânger, când diavol, când înger, cu soarele sânger... Pârâul: alb țap, se dă peste cap, vântul: orb dulău, se prăvale-n hău, codru-mbătrânit pleacă spre-asfințit... Și-ori pe unde-apuci, ca niște năluci, tufe, stânci tresar, parcă-s oi de jar, parcă-s oi de jar... Ochii văd, nu văd... E-ajun de prăpăd? Furtună-ncepută? Ori munții se mută?... Parcă mii de câni, de câni de la stâni, ca ieșiți din piatră, din hăuri mă latră... Cum sui, cum nu sui, unde ochii-mi pui, un gând ca un cui mă înjunghie, șui: uite turma!... Nu-i!... Caut-o de poți printre anii hoți, peste munții toți, peste munții toți!... Din antologia: "Acești mari poeți mici" alcătuită de Mihai Rădulescu |
