Când ea trecu pe lângă mine…
​
când ea trecu pe lângă mine cu pași repezi
m-atise cu poala rochiei, ușoară
din neștiuta insulă a unei inimi
răzbi un suflu cald de primăvară
o fâlfâire și-atingere de-aripă
mă netezi și dispăru-ntr-o clipă
ca o petală fragedă de floare
ce-o rupe și-o învolbură o boare.
căzu pe inima-mi ca un suspin
al șoldului în foșnet lin
și ca o șoaptă moale
a inimii sale.

Traducere de George Dan
Inima mea, pasăre …

inima mea, pasăre din sălbăticie
și-a găsit cerul în ochii tăi.
ochii tăi sunt leagănul zorilor 
ochii tăi sunt împărăția stelelor.
cântecele mele se pierd în adâncul ochilor tăi
lasă-mă să mă înalț în aceste două ceruri
în uriașa lor singurătate.
lasă-mă doar norii să le spintec
să le-mprăștii vâsliri de aripi
în strălucirea lor plină de soare.

​Traducere de George Dan
Copilul ce-i împodobit
​
copilul ce-i împodobit
în scumpe haine princiare
și poartă lanțuri de giuvaericale
pe după gât
își pierde plăcerea jocului ;
veșmintele-l stânjenesc la fiecare pas.
de teamă că se zgârie
sau își păstrează mâinile în colb
deoparte stă de lume
de spaimă nici nu se clintește.
- Mama oare-i priește
această închisoare de scumpeturi
dacă-l îndepărtează de țărâna sănătoasă
dacă e jefuit de dreptul de-a pătrunde
în marele bazar al vieții-obișnuite, omenești ?

​Traducere de George Dan
O, nebunule, care încerci

o, nebunule, care încerci
pe tine însuți să te cari
pe proprii tăi umeri
o, cerșetorule care vii să cerșești
la propria ta ușă !
lasă-ți povara-n mâinile aceluia
care poate să ți-o care toată
și nu privi cu jind în urma niciodată!
dorința ta lumina lămpii-o stinge
de cum răsuflul i-l atinge
ce păcătos !
să nu primești nici daruri, nici odoare
din palmele-i murdare.
primește doar ce-ți dăruie
cel ce-n iubire sacră stăruie.

​Traducere de George Dan
Acolo, unde cugetul …

acolo, unde cugetul nu se-nspăimântă
și unde fruntea se înalță în tărie ;
acolo, unde liber ești de a cunoaște
acolo, unde lumea n-a fost parcelată
între înguști pereți domestici
acolo, unde cuvintele au izvorat
din adâncimea adevărului adevărat
acolo, unde truda fără oboseală
întinde brațe spre desăvârșire
acolo, unde limpedele râu al rațiunii
nu-și pierde firul prin deșertul singuratic
al obiceiurilor moarte
acolo, unde spiritul călăuzit de tine
se-avântă-n largul meu lărgindu-se
prin faptă și gândire
în acest rai al Libertății, Tata,
fă-mi patria să se trezească !

​Traducere de George Dan
Fii gata, inima mea

fii gata, inima mea
și-avântă-te-nainte
lasă-i să întârzie pe cei ce vor
numele tău a fost strigat
în cerul dimineții.
bobocului de noapte-i este dor de rouă
dar floarea înflorită strigă
după libertatea luminii.
sparge-ți învelișul, inima mea
și-avântă-te-nainte !

​Traducere de George Dan
Nu păstra pentru tine …

nu păstra pentru tine, prietene, taina inimii tale,
spune-mi-o mie, doar mie, în taină
tu, ce zâmbești cu-atâta gingășie
șoptește-mi cât mai lin : inima mea te va auzi
nu urechea.

adâncă-i noaptea, casa tăcută
cuiburile păsărilor învăluite în somn
deschide-ți printre lacrimi furișe
printre zâmbete nesigure
printr-o dulce-mbujorare a durerii
deschide-ți taina inimii tale ...

​Traducere de George Dan
Dacă dorești aceasta, fie !

dacă dorești aceasta, fie
mi-oi întrerupe cântecul.
dacă îți face inima să bată
mi-oi ascunde ochii de fața ta.
dacă deodată-n umblet te împiedic
păși-voi mai alături, pe-altă cale.
dacă te stânjenesc la împletirea florilor
voi da ocol grădinii tale.
dacă-ți fac apa jucăușă și sălbatică
n-o să-mi mai apropii barca de malul tău.

​Traducere de George Dan
Cititorule, cine ești tu …
​
cititorule, cine ești tu oare
care-mi citești poemele acestea
şi după o sută de ani?
nu-ți pot trimite nici o singură floare
din belșugul acestei primăveri
nici un singur licăr de aur
din norii de-acolo, împurpurați de lumini ...
deschide-ți larg ușile și privește afară !
din propria ta grădină în floare
culege-ți doar miresmate aduceri aminte
de flori pieritoare
cu o sută de ani mai’nainte.
și-n bucuria inimii tale să simți
bucuria vie care-ntr-o primăvară
cu zori diafani
a cântat și vocea ei veselă
și-a rostogolit-o și peste o sută de ani.

​Traducere de George Dan
Singur mergeam pe drumul meu

singur mergeam pe drumul meu
la locul nostru de-ntâlnire.
dar cine-i acesta care mă urmărește
pas cu pas în muțenia beznelor ?
mă trag din drum alături
să mă feresc de umbra lui
dar el nu-mi scapă urma pașilor.
stârnește, mândru, pulberea în mers
și-ngână cu glas tare
orice cuvânt care-l rostesc.
el este eul, eu însumi
și, Doamne, de rușine nici că știe.
dar eu roșesc să vin la ușa ta
cu umbra-i în tovărășie .

Traducere de George Dan​
Jucării

copile, cât de fericit ești tu, când pe țarână
o dimineață-ntreagă mi te joci c-o frântă
ramură în mână.
zâmbesc privind la jocul tău cu mica, frânta
ramură în mână.
sunt prins de treburile mele
și ore-ntregi socot la cifre grele.
poate că-mi vei zvârli cate-o privire
și-un gând citit pe față :
« ce joc neghiob să-ți prăpădești cu el o dimineață »
copile,-am dat uitării arta de a mă pierde-n gol
cu bețe și cu turte de nămol.
eu caut scumpe jucării topind
un bulgăr de-aur și argint.
cu orice-ți cade-n mâini, pe-ne-alesele
îți făurești atâtea jocuri vesele.
îmi irosesc și timpul și puterea
cu lucruri ce nicicând n-am să le-ating.
în șubreda mea luntre mă tot zbat pe loc
râvnind să trec Marea Dorinței
mereu uitând că joc și eu un joc.

​Traducere de George Dan
Nu-ți este ție hărăzit

nu-ți este ție hărăzit
să faci bobocul verde să-nflorească.
oricât l-ai scutura și l-ai lovi
nu-i în puterile tale
să-l faci să dea petale.
atingerea-ți murdară-l pângări.
îi smulgi petalele, și i le spulberi
fărâme le strivești în pulberi.
ah ! nu-ți este ție hărăzit
să faci bobocul verde să-nflorească
cel care poate sa-l deschidă
o face-atât de simplu !
i-aruncă o privire pe sub gene
și mustul vieții se pornește-n vene.
la suflul ăsta floarea-și scoate
aripile la vânt, vâslind din toate.
culori s-aprind ca dorul inimii curate
și o mireasă își destaină
dulcea-i taină.
cel care poate sa-l deschidă
o face atât de simplu.

​Traducere de George Dan