Rabindranath Tagore
|
Când ea trecu pe lângă mine…
când ea trecu pe lângă mine cu pași repezi m-atise cu poala rochiei, ușoară din neștiuta insulă a unei inimi răzbi un suflu cald de primăvară o fâlfâire și-atingere de-aripă mă netezi și dispăru-ntr-o clipă ca o petală fragedă de floare ce-o rupe și-o învolbură o boare. căzu pe inima-mi ca un suspin al șoldului în foșnet lin și ca o șoaptă moale a inimii sale. Traducere de George Dan Inima mea, pasăre …
inima mea, pasăre din sălbăticie și-a găsit cerul în ochii tăi. ochii tăi sunt leagănul zorilor ochii tăi sunt împărăția stelelor. cântecele mele se pierd în adâncul ochilor tăi lasă-mă să mă înalț în aceste două ceruri în uriașa lor singurătate. lasă-mă doar norii să le spintec să le-mprăștii vâsliri de aripi în strălucirea lor plină de soare. Traducere de George Dan Copilul ce-i împodobit
copilul ce-i împodobit în scumpe haine princiare și poartă lanțuri de giuvaericale pe după gât își pierde plăcerea jocului ; veșmintele-l stânjenesc la fiecare pas. de teamă că se zgârie sau își păstrează mâinile în colb deoparte stă de lume de spaimă nici nu se clintește. - Mama oare-i priește această închisoare de scumpeturi dacă-l îndepărtează de țărâna sănătoasă dacă e jefuit de dreptul de-a pătrunde în marele bazar al vieții-obișnuite, omenești ? Traducere de George Dan O, nebunule, care încerci
o, nebunule, care încerci pe tine însuți să te cari pe proprii tăi umeri o, cerșetorule care vii să cerșești la propria ta ușă ! lasă-ți povara-n mâinile aceluia care poate să ți-o care toată și nu privi cu jind în urma niciodată! dorința ta lumina lămpii-o stinge de cum răsuflul i-l atinge ce păcătos ! să nu primești nici daruri, nici odoare din palmele-i murdare. primește doar ce-ți dăruie cel ce-n iubire sacră stăruie. Traducere de George Dan Acolo, unde cugetul …
acolo, unde cugetul nu se-nspăimântă și unde fruntea se înalță în tărie ; acolo, unde liber ești de a cunoaște acolo, unde lumea n-a fost parcelată între înguști pereți domestici acolo, unde cuvintele au izvorat din adâncimea adevărului adevărat acolo, unde truda fără oboseală întinde brațe spre desăvârșire acolo, unde limpedele râu al rațiunii nu-și pierde firul prin deșertul singuratic al obiceiurilor moarte acolo, unde spiritul călăuzit de tine se-avântă-n largul meu lărgindu-se prin faptă și gândire în acest rai al Libertății, Tata, fă-mi patria să se trezească ! Traducere de George Dan Fii gata, inima mea
fii gata, inima mea și-avântă-te-nainte lasă-i să întârzie pe cei ce vor numele tău a fost strigat în cerul dimineții. bobocului de noapte-i este dor de rouă dar floarea înflorită strigă după libertatea luminii. sparge-ți învelișul, inima mea și-avântă-te-nainte ! Traducere de George Dan |
Nu păstra pentru tine …
nu păstra pentru tine, prietene, taina inimii tale, spune-mi-o mie, doar mie, în taină tu, ce zâmbești cu-atâta gingășie șoptește-mi cât mai lin : inima mea te va auzi nu urechea. adâncă-i noaptea, casa tăcută cuiburile păsărilor învăluite în somn deschide-ți printre lacrimi furișe printre zâmbete nesigure printr-o dulce-mbujorare a durerii deschide-ți taina inimii tale ... Traducere de George Dan Dacă dorești aceasta, fie !
dacă dorești aceasta, fie mi-oi întrerupe cântecul. dacă îți face inima să bată mi-oi ascunde ochii de fața ta. dacă deodată-n umblet te împiedic păși-voi mai alături, pe-altă cale. dacă te stânjenesc la împletirea florilor voi da ocol grădinii tale. dacă-ți fac apa jucăușă și sălbatică n-o să-mi mai apropii barca de malul tău. Traducere de George Dan Cititorule, cine ești tu …
cititorule, cine ești tu oare care-mi citești poemele acestea şi după o sută de ani? nu-ți pot trimite nici o singură floare din belșugul acestei primăveri nici un singur licăr de aur din norii de-acolo, împurpurați de lumini ... deschide-ți larg ușile și privește afară ! din propria ta grădină în floare culege-ți doar miresmate aduceri aminte de flori pieritoare cu o sută de ani mai’nainte. și-n bucuria inimii tale să simți bucuria vie care-ntr-o primăvară cu zori diafani a cântat și vocea ei veselă și-a rostogolit-o și peste o sută de ani. Traducere de George Dan Singur mergeam pe drumul meu
singur mergeam pe drumul meu la locul nostru de-ntâlnire. dar cine-i acesta care mă urmărește pas cu pas în muțenia beznelor ? mă trag din drum alături să mă feresc de umbra lui dar el nu-mi scapă urma pașilor. stârnește, mândru, pulberea în mers și-ngână cu glas tare orice cuvânt care-l rostesc. el este eul, eu însumi și, Doamne, de rușine nici că știe. dar eu roșesc să vin la ușa ta cu umbra-i în tovărășie . Traducere de George Dan Jucării
copile, cât de fericit ești tu, când pe țarână o dimineață-ntreagă mi te joci c-o frântă ramură în mână. zâmbesc privind la jocul tău cu mica, frânta ramură în mână. sunt prins de treburile mele și ore-ntregi socot la cifre grele. poate că-mi vei zvârli cate-o privire și-un gând citit pe față : « ce joc neghiob să-ți prăpădești cu el o dimineață » copile,-am dat uitării arta de a mă pierde-n gol cu bețe și cu turte de nămol. eu caut scumpe jucării topind un bulgăr de-aur și argint. cu orice-ți cade-n mâini, pe-ne-alesele îți făurești atâtea jocuri vesele. îmi irosesc și timpul și puterea cu lucruri ce nicicând n-am să le-ating. în șubreda mea luntre mă tot zbat pe loc râvnind să trec Marea Dorinței mereu uitând că joc și eu un joc. Traducere de George Dan Nu-ți este ție hărăzit
nu-ți este ție hărăzit să faci bobocul verde să-nflorească. oricât l-ai scutura și l-ai lovi nu-i în puterile tale să-l faci să dea petale. atingerea-ți murdară-l pângări. îi smulgi petalele, și i le spulberi fărâme le strivești în pulberi. ah ! nu-ți este ție hărăzit să faci bobocul verde să-nflorească cel care poate sa-l deschidă o face-atât de simplu ! i-aruncă o privire pe sub gene și mustul vieții se pornește-n vene. la suflul ăsta floarea-și scoate aripile la vânt, vâslind din toate. culori s-aprind ca dorul inimii curate și o mireasă își destaină dulcea-i taină. cel care poate sa-l deschidă o face atât de simplu. Traducere de George Dan |