Rugăciune - Miroase satul tot a iarbă și-a lumină
(de D Ciurezu)
Doamne,
Miroase satul tot a iarbă și-a lumină
Și stă 'n genunchi sub tâmpla Ta de soare,
Pe creștet alb, un patrafir de floare
L-adună rugăciunea lui senină.
Și-așa neputincios, dar tare în credință,
În fiecare zi se 'ndreaptă către Tine,
Cu tot ce-ai pus în el din slăvi senine
Cu tot ce-ai vrut din marea biruință.
Se 'nchină simplu, ca un ram în vânt
Și răsădește 'n cer un bob de gând,
Apoi se 'ntoarce 'n bulgăr, tremurând,
Cu fruntea mai lipită de pământ.
Se 'ntrece 'n câmp cu păsările Tale
Și bucuros se pierde pe ogoare,
Purtând pe umeri dimineți cu soare
Și umbre moi culcate peste cale …
Doamne,
E satul Tău și cuibul meu pierdut
Pe care-l port în aripile mele,
Cum aș purta o pulbere de stele
Din înălțimile prin care am trecut.
(de D Ciurezu)
Doamne,
Miroase satul tot a iarbă și-a lumină
Și stă 'n genunchi sub tâmpla Ta de soare,
Pe creștet alb, un patrafir de floare
L-adună rugăciunea lui senină.
Și-așa neputincios, dar tare în credință,
În fiecare zi se 'ndreaptă către Tine,
Cu tot ce-ai pus în el din slăvi senine
Cu tot ce-ai vrut din marea biruință.
Se 'nchină simplu, ca un ram în vânt
Și răsădește 'n cer un bob de gând,
Apoi se 'ntoarce 'n bulgăr, tremurând,
Cu fruntea mai lipită de pământ.
Se 'ntrece 'n câmp cu păsările Tale
Și bucuros se pierde pe ogoare,
Purtând pe umeri dimineți cu soare
Și umbre moi culcate peste cale …
Doamne,
E satul Tău și cuibul meu pierdut
Pe care-l port în aripile mele,
Cum aș purta o pulbere de stele
Din înălțimile prin care am trecut.