Poetul sćptćmānii Poeži romāni Poeži strćini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteži primi o poezie pe sćptćmānć prin

Poezii despre mama


B. Fundoianu
Femeie luminoasa

Femeie luminoasa ca sesurile-n toamna,
da-mi gātul tau, cuib moale cu paseri de azur,
da-mi mānele, mai pure ca pietrele din rāuri -
femeie cu gāndirea ca un polen netrebnic
si carnea ca oricare gāndire mai zamoasa.

Femeie, pamānt negru, te vreau si te iubesc,
as vrea sa-l ar, sa-l seman, sa-l secer si sa-l macin,
pamānt proaspat īn care dormira toti ai mei,
pamānt tānar īn care mi-i tānara chemarea,
pamāntul unde-n urma vreau sa adorm si eu.

Si vreau - īn ciuda celui ce seamana-n desert
nisip si foc, cu umbra la brāu si soare-n ceafa -
grauntelui lumina sa-i daruiesc si apa;
as vrea sa-l ar, sa-l seaman, sa-l secer si sa-l macin
si-as vrea s-adorm cu grāul cel bun la capatāi,
pamānt, matrice data din ziua cea dintāi,
īn care ma asteapta, ca-ntr-o oglinda, chipul.



Mihail Steriade
O, mama!

Īmi vin īn minte cāntecele simple
Cāntate pe cerdac pe cānd eram copil.
Pe cer mai erau stele, īn inima o ruga,
Si mai presus de toate aproape īmi erai,
O, Mama !
De ce-am plecat pe drumuri necunoscute, lungi,
Īmpins de-un dor de duca īn dorul de-a gasi
O dragoste mai 'nalta de tara si de-ai mei,
Fiind asa departe ?
Ah, cāntecul ma-nchide īn el pāna-n adānc,
Cum te-a īnchis pamāntul! ...
Īn tara-aceasta rece, sub cerul neprivit,
Streine-mi sunt de-a valma visarile ce mint,
Aducerile-aminte si poate si-acest cānt
Ce sufletu-mi raneste,
Cānd doar parerile de rau
De-mi mai vorbesc pe romāneste ...



Nichifor Crainic
Mama de departe

Lānga lacul larg-īnfiorat si pal,
Te-am vazut īn toamna ramānānd pe mal,
Profilata trist pe cerul sāngeriu,
Printre foi cazute prea de timpuriu,
Cu naframa-n care cautai sa-ngropi
Sfāsiatul suflet risipit īn stropi,
Mama de departe.
Si de-atunci mereu
Lacrimile tale cad īn gāndul meu :
Frunze vestejite peste lacul pal
Turburāndu-i vesnic sfarāmatul val.



George Cosbuc
Mama

Īn vaduri ape repezi curg
Si vuiet dau īn cale,
Iar plopi īn umedul amurg
Doinesc eterna jale.

Pe malul apei se-mpletesc
Carari ce duc la moara
Acolo, mama, te zaresc
Pe tine-ntr-o cascioara.

Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard,
Iar flacara lor geme:

Clipeste-abia din cīnd īn cīnd
Cu stingerea-n bataie,
Lumini cu umbre-amestecīnd
Prin colturi de odaie.

Cu tine doua fete stau
Si torc īn rīnd cu tine;
Sunt īnca mici si tata n-au
Si George nu mai vine.

Un basm cu pajuri si cu zmei
Īncepe-acum o fata,
Tu taci s-asculti povestea ei
Si stai īngīndurata.

Si firul tau se rupe des,
Caci gīnduri te framīnta,
Spui soapte fara de-nteles,
Si ochii tai stau tinta.

Scapi fusul jos; nimic nu zici
Cīnd fusul se desfira...
Te uiti la el si nu-l radici,
Si fetele se mira.

...O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiesti !
La geam tu sari deodata,
Prin noapte-afara lung privesti
"Ce vezi ?" īntreab-o fata.

"Nimic... Mi s-a parut asa!"
Si jalea te rapune,
Si fiecare vorba-a ta
E plīns de-ngropaciune.

Īntr-un tīrziu, neradicīnd
De jos a ta privire
"Eu simt ca voi muri-n curīnd,
Ca nu-mi mai sunt īn fire...

Mai stiu si eu la ce gīndeam
Aveti si voi un frate...
Mi s-a parut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.

Dar n-a fost el !... Sa-l vad venind,
As mai trai o viata.
E dus, si voi muri dorind
Sa-l vad o data-n fata.

Asa vrea poate Dumnezeu,
Asa mi-e datul sortii,
Sa n-am eu pe baiatul meu
La cap, īn ceasul mortii!"

Afara-i vīnt si e-nnorat,
Si noaptea e tīrzie;
Copilele ti s-au culcat
Tu, inima pustie,

Stai tot la vatra-ncet plingind;
E dus si nu mai vine!
S-adormi tirziu cu mine-n gīnd
Ca sa visezi de mine!



Erich Kästner
O mama īsi face bilantul

Feciorul meu īmi scrie foarte rar.
Ce-i drept, mi-a scris de Pasti o scrisorica:
la mine se gīndeste iar si iar
si draga-i sunt ca totdeauna, cica.

De cīnd nu ne-am vazut e aproape-un an.
Ma duc la gara, vremea sa-mi mai treaca
privind la trenuri, plina de alean
cīnd spre Berlin - acolo-i dīnsul - pleaca.

Si mi-am luat bilet cīndva si eu
de cīt pe-aci s-ajung la el, spre seara.
Dar m-am īntors pe urma la ghiseu
iar ei biletul mi-l rascumparara.

De-un an, feciorul meu e logodit.
Vrea sa-mi trimita si-o fotografie
O perna, dar de nunta-am pregatit
Ma vor chema cumva la cununie?

L-o fi iubind ea cu adevarat?
Si perna o sa-i placa ei anume?
Ce singura ma simt cīte o dat'
Or exista si fii duiosi pe lume?

Frumos era cīnd locuia la mine!
Acum dīnsul o sa se īnsoare ...
Zac treaza noaptea si ascult cum vine
cīte un tren ... El, mai tuseste oare?

Pastrez īntr-un dulap niste ghetute
El a crescut ... Stau singura aici.
Nelinistea nu poate sa ma crute.
Of, dac-ar fi copiii pururi mici.



Nicolae Labis
Mama

N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune
Un om ce de pe-acasa a venit
Cum c-a-nflorit la noi malinul
Si c-ai albit, mamuca, ai albit.

Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava.
Eu nu stiu cum sa cred atātea vesti,
Cānd din scrisori eu vad precum matale
Din zi īn zi mereu īntineresti.



St.O.Iosif
Bunica

Cu parul nins, cu ochii mici
Si calzi de duiosie,
Aieve parc-o vad aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus dupa fus.
Din zori si pāna-n seara;
Cu furca-n brāu, cu gāndul dus,
Era frumoasa de nespus
īn portu-i de la tara...

Cata la noi asa de blānd,
Senina si tacuta;
Doar suspina din cānd īn cānd
La amintirea vreunui gānd
Din viata ei trecuta.

De cāte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce ma cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte...