În răstriște
(de Alexandru Macedonski)
Firește, sunt un biet nebun... -
Când lumea e ce este
Trăiesc ca în poveste
Și la nimica nu sunt bun... -
Firește, sunt un biet nebun.
Zadarnic am copii și casă...
Mă simt tot omul de-altădată,
Iubesc pe loc, urăsc îndată...
Fatalitatea mă apasă...
Zadarnic am copii și casă.
Dar orice sunt, așa cum sunt,
Tot am o mângâiere:
E tainica plăcere
De-a ști că merg către mormânt,
Și sunt acela care sunt.
Literatorul, 15 Martie 1893, Din volumul “Excelsior”, 1895
(de Alexandru Macedonski)
Firește, sunt un biet nebun... -
Când lumea e ce este
Trăiesc ca în poveste
Și la nimica nu sunt bun... -
Firește, sunt un biet nebun.
Zadarnic am copii și casă...
Mă simt tot omul de-altădată,
Iubesc pe loc, urăsc îndată...
Fatalitatea mă apasă...
Zadarnic am copii și casă.
Dar orice sunt, așa cum sunt,
Tot am o mângâiere:
E tainica plăcere
De-a ști că merg către mormânt,
Și sunt acela care sunt.
Literatorul, 15 Martie 1893, Din volumul “Excelsior”, 1895