Amintire
(de Alexandr Sergheevici Pușkin)
Cînd zarva zilei se preface-n șoapte,
Și-n piețele, de liniște-acum pline,
Și-așterne umbra străvezia noapte,
Iar somnul cu răsplata trudei vine,
Atunci începe truda mea și chinul,
Și ceasurile picură-n tăcere:
În nemișcarea nopții simt veninul
Mustrărilor arzînd pîn’la durere.
În cugetul meu trist, noiam de vise,
Sfîșietoare gînduri s-au ivit.
Iar amintirea iese din abise
Rostogolindu-și gheamul nesfîrșit.
Și recitindu-mi viața mea în silă
Blestem și mă cutremur, plîng amar,
Dar rîndurile triste de pe filă
Răsar prin pînza lacrimilor iar.
1828
Traducere de Igor Crețu
(de Alexandr Sergheevici Pușkin)
Cînd zarva zilei se preface-n șoapte,
Și-n piețele, de liniște-acum pline,
Și-așterne umbra străvezia noapte,
Iar somnul cu răsplata trudei vine,
Atunci începe truda mea și chinul,
Și ceasurile picură-n tăcere:
În nemișcarea nopții simt veninul
Mustrărilor arzînd pîn’la durere.
În cugetul meu trist, noiam de vise,
Sfîșietoare gînduri s-au ivit.
Iar amintirea iese din abise
Rostogolindu-și gheamul nesfîrșit.
Și recitindu-mi viața mea în silă
Blestem și mă cutremur, plîng amar,
Dar rîndurile triste de pe filă
Răsar prin pînza lacrimilor iar.
1828
Traducere de Igor Crețu