de-a baba oarba
(de Mircea Ivănescu)
întunericul, Doamne, întunericul pe ochii larg
deschiși, care ar trebui să vadă, și care
ar trebui să răsfrângă ceea ce este în jur, adevărat,
fals. – și cu mâinile întinse. beznă.
adică nimic. mergând cu mâinile întinse
într-un gol, unde nu există mișcare. – doar că
să-ți lași bezna aceasta pe față – nimicul
așteptând, veșted, în jur – și mergi.
fără să mergi, fără să mergi – un timp care nu mai e timp.
și la urmă, cineva aprinde lumina. a fost numai o glumă.
în jurul tău sunt obiectele la fel de adevărate,
și ochii văd acum – și mâinile, le-ai putea
întinde, să atingi unul sau altul din lucrurile
din jurul tău.
Din „Alte versuri” (1972)
Texte culese din Mircea Ivănescu „versuri poeme poesii altele aceleași vechi nouă”,
antologie alcătuită de Matei Călinescu, Editura Polirom, București, 2003
(de Mircea Ivănescu)
întunericul, Doamne, întunericul pe ochii larg
deschiși, care ar trebui să vadă, și care
ar trebui să răsfrângă ceea ce este în jur, adevărat,
fals. – și cu mâinile întinse. beznă.
adică nimic. mergând cu mâinile întinse
într-un gol, unde nu există mișcare. – doar că
să-ți lași bezna aceasta pe față – nimicul
așteptând, veșted, în jur – și mergi.
fără să mergi, fără să mergi – un timp care nu mai e timp.
și la urmă, cineva aprinde lumina. a fost numai o glumă.
în jurul tău sunt obiectele la fel de adevărate,
și ochii văd acum – și mâinile, le-ai putea
întinde, să atingi unul sau altul din lucrurile
din jurul tău.
Din „Alte versuri” (1972)
Texte culese din Mircea Ivănescu „versuri poeme poesii altele aceleași vechi nouă”,
antologie alcătuită de Matei Călinescu, Editura Polirom, București, 2003