Copacul amintirii
(de Nicolaus Lenau)
Eu sunt, drag copac în floare!
Simt suavul tău parfum.
Mai mă recunoști tu oare,
Palid, trist, cum sunt acum?
Când pe crengile-ți, fierbinte
Glăsuiau privighetori,
Cu iubita mea,- ții minte?
Stam visând aici, sub flori.
Fericiți, credeam, și încă
Eu mai cred, că tu-nfloreai
Bucuria ta adâncă,
Înflorită să ne-o dai.
Azi m-a părăsit iubirea.
Tu-nflorești însă mereu.
Știu! N-ai timp si nici menirea
Ca să vezi cât sufăr eu!
"Bate vânt de mai afară,
Și e soare sus pe cer,
Dar nici flori, nici primăvară,
Nu sunt veșnice și pier!"
Floarea ta așa-mi șoptește
De pe ramul argintiu...
Și-un plâns greu mă năpădește,
Și-mi simt sufletul pustiu.
În românește de Lazăr Iliescu
(de Nicolaus Lenau)
Eu sunt, drag copac în floare!
Simt suavul tău parfum.
Mai mă recunoști tu oare,
Palid, trist, cum sunt acum?
Când pe crengile-ți, fierbinte
Glăsuiau privighetori,
Cu iubita mea,- ții minte?
Stam visând aici, sub flori.
Fericiți, credeam, și încă
Eu mai cred, că tu-nfloreai
Bucuria ta adâncă,
Înflorită să ne-o dai.
Azi m-a părăsit iubirea.
Tu-nflorești însă mereu.
Știu! N-ai timp si nici menirea
Ca să vezi cât sufăr eu!
"Bate vânt de mai afară,
Și e soare sus pe cer,
Dar nici flori, nici primăvară,
Nu sunt veșnice și pier!"
Floarea ta așa-mi șoptește
De pe ramul argintiu...
Și-un plâns greu mă năpădește,
Și-mi simt sufletul pustiu.
În românește de Lazăr Iliescu