Pe lângă boi
(de George Coșbuc)

Pocnind din bici pe lîngă boi,
În zori de zi el a trecut
     Cu plugul pe la noi.
Și de pe bici l-am cunoscut,
Și cum țeseam, nici n-am știut
Cum am sărit și m-am zbătut
     Să ies de la război.

Și-atîta tort mi-am încîlcit
Și-n grabă mare-am spart un geam,
     Știu eu ce mi-a venit?!
Am cap, dar parcă nu-l mai am!
Ce-aveam să-i spui? Nimic n-aveam,
Dar era-n zori, și eu voiam
     Să-ntreb cum a dormit.

Și, vezi, așa-i el, nu știu cum!
M-a prins de braț și m-a cuprins
     Să mă sărute-n drum.
Dar eu din brațe-i m-am desprins
Și l-am certat și l-am împins-
Dar n-am făcut cu dinadins,
     Și rău ce-mi pare-acum!

O, nu mi-e că mi-am sîngerat
La prag piciorul într-un cui,
     Dar mi-e că e păcat!
Om bun ca dînsul nimeni nu-i,
Și pentr-o vorbă rea ce-i spui,
El toată ziulica lui
     Muncește supărat!

              (Balade și idile 1891)