Din larg
(de Margareta Sterian)
​
Dacă alerg spre crângul
unde tineri mesteceni se-nșiră,
inima mea se zbate
fremătând de uimire.

Dacă respir o floare
cu necunoscută mireasmă
și-absorb fastuoasa-i lumină,
inima mea se înclină.

Dacă te văd pe tine,
pescăruș în larg rătăcind
sau purtat de val către mine,
spaimele mi se alină. ​