Zbor nesigur
(de Emil Gulian)
În iarbă nu ești, te-nfăşoară
Cerul departe și sărac,
Cu tiplă umedă și rece
În care inima-mi îmbrac...
Aş vrea să te sărut pe cerul
Cu crengi uscate, neperechi.
Ai ochii vechi
Şi părul lipit peste urechi.
Va păli norul alburiu
Şi păsări ce țipând vor trece,
Vor înţepa aerul rece,
Sus desenând trupul tău viu.
(de Emil Gulian)
În iarbă nu ești, te-nfăşoară
Cerul departe și sărac,
Cu tiplă umedă și rece
În care inima-mi îmbrac...
Aş vrea să te sărut pe cerul
Cu crengi uscate, neperechi.
Ai ochii vechi
Şi părul lipit peste urechi.
Va păli norul alburiu
Şi păsări ce țipând vor trece,
Vor înţepa aerul rece,
Sus desenând trupul tău viu.