seara ea îmi spune – astăzi mi-a ghicit în cafea
însăși suzana, și-mi povestea cum fuge un bărbat
cu ochii rotunzi, bulbucați, după mine – să însemne
asta că e un bărbat cu ochelari? (eu îmi scot
repede lentilele de pe nas și suflu în ele
s-alung ispitele) dar mai pe urmă –
spunea suzana (povestește ea mai departe),
se face o cotitură și scapi – de asta mi-e frică și mie,
adaugă ea gânditoare. văzută fără ochelari
fața ei este ca o părere – mă gândesc că am scris de demult
că legăturile mele cu timpul sunt ca o fugă
a unui nebun care vrea să se prindă
pe el însuși – și e întotdeauna câte o cotitură.
pe urmă îmi pun ochelarii și totul reintră în normal.
Din volumul „Versuri”, 1968
|
