Lunară
(de Emil Gulian)
Fată cu zurgălăi,
De floarea cărnii, sună !
Albă, din flori de lac,
Să te ridici spre lună.
Şi - spre inele vechi,
Cu aurul pe lac.
În parc copaci cu smoală
În fire se desfac.
Şi muguri răcoroşi
Pe fir de funigel,
În unghiuri de nuiele,
Clatină cercel.
Nervi înnodați atârnă
Cerceii la urechi,
Pe-ale apei inele
Aştri clipesc perechi.
Privesc prin trupul tău
(Ca nufărul sub lună)
Fată cu zurgălăi,
De floarea cărnii, sună!
(Dah de basm)
(de Emil Gulian)
Fată cu zurgălăi,
De floarea cărnii, sună !
Albă, din flori de lac,
Să te ridici spre lună.
Şi - spre inele vechi,
Cu aurul pe lac.
În parc copaci cu smoală
În fire se desfac.
Şi muguri răcoroşi
Pe fir de funigel,
În unghiuri de nuiele,
Clatină cercel.
Nervi înnodați atârnă
Cerceii la urechi,
Pe-ale apei inele
Aştri clipesc perechi.
Privesc prin trupul tău
(Ca nufărul sub lună)
Fată cu zurgălăi,
De floarea cărnii, sună!
(Dah de basm)