Hefaistos te-a făurit
Să fii în mîna răzbunării
Străjer al libertății, pumnal nebiruit,
Judecător năprasnic al hulei și-al ocării.
Speranțe și blesteme tu-nfăptuești pe unde
Nu-i trăsnetul lui Zeus și doarme-a legii spadă.
Tu poți și-n umbra tronului pătrunde,
Și chiar pe sub veșminte de pradă.
Ca fulgerul trimis de zei, ca focul
Infernului tăișul tău lucește,
Și cînd la el tiranul se gîndește,
De spaimă, la ospăț nu-și află locul.
Dar dreapta-ți lovitură îl va ajunge-oriunde,
În cort, în templu, pe uscat, pe mare;
Nici chiar în patu-i nu se poate-ascunde
Păzit de lacăte și de răzoare.
Vuiește Rubiconul și Cezar zvîrle sorții;
Se prăbușește Roma și cade legea ei.
Dar Brutus se ridică, scut viu al libertății;
Lovit de tine, Cezar se zbate-n gheara morții
Lîngă statuia mîndra-a lui Pompei.
Răscoala se întinde cu vuietele-i hade;
Și peste trupul crunt decapitat
Al libertății, trece-nsîngerat
Disprețuitul și hursuzul gade.
Apostolul ruinei lui Ares, obosit,
I-arată jertfe pline de obidă;
Trimis de cer tu însă ai sosit
O dată cu fecioara Eumenida.
O, Sand, sărmane tînăr, fiindc-ai apărat
Dreptatea, te-au tîrît la moarte;
Virtutea sfîntă, însă, trăiește mai departe
În trupul tău executat.
Și în Germania duhul tău plutește
Amenințînd pe-asupritor
Și pe mormîntu-ți fără inscripție lucește
Pumnalul tău răzbunător.
1821
|
